Lenuţa Tănăsoiu este oficial cea mai în vârstă asistentă a Spitalului Judeţean Gorj. Prin mâinile acesteia au trecut mii de bolnavi, cu boli care mai de care mai grave, dar nu s-a dat bătută. Şi-a iubit cariera mai mult decât orice şi a mers mai departe în ciuda lucrurilor care i s-au întâmplat în toţi aceşti ani de muncă. Deşi nu arată, „doamna Nuţi” aşa cum o cunosc toate cadrele medicale din spital, a împlinit de curând 64 de ani, ocazie cu care şi-a finalizat şi activitatea de asistentă.
Originară din Băleşti, Gorj, Lenuţa Tănăsoiu, poate fi considerată o învingătoare. A reuşit să îşi finalizeze cariera, după 44 de ani de muncă, cu împliniri dar şi cu multe ore de nesomn şi mai mult decât atât, cu satisfacţia că a putut lăsa în urmă, o muncă titanică şi realizări pe măsură. Astfel, aceasta povesteşte, cum şi-a început activitatea „În anul 1964, am terminat Liceul Tudor Vladimirescu, din Târgu-Jiu, secţia umanistă. După finalizarea cursurilor, am decis să mă mut în alt oraş, în Oradea, pentru a-mi împlini un vis, acela de a deveni cadru didactic. Am lucrat un an în învăţământ, la o localitate la 20 de kilometri de Oradea. Am fost profesor suplinitor pentru catedra de istorie şi uneori muzică”. Asistenta îşi aminteşte cu drag acea perioadă, pentru că, spune ea „am lucrat cu copiii şi am învăţat să fiu un bun dascăl. Îmi plăcea să mă duc la ore şi să păstrez cu elevii o relaţie foarte bună, în care să ne respectăm reciproc. Veneau deseori cu probleme la mine, pentru că ştiau că pot fi, mai mult decât un profesor. Un an de zile, atât cât am activat la acea şcoală, le-am fost prieten”. Nu a putut însă, să stea departe prea mult de oraşul natal. Locurile din Gorj, oamenii de aici dar şi căminul familiar au motivat-o să se întoarcă „acasă”. S-a înscris la cursurile Şcolii Postliceale, o secţie care aparţinea de Craiova, la profilul „Pediatrie”. După finalizarea acestor cursuri de asistent, a fost repartizată în judeţul Dolj, la o unitate medicală. Nu s-a adaptat condiţiilor şi astfel, după o perioadă scurtă de timp, a obţinut transferul la Spitalul Orăşenesc din Filiaşi, aceeaşi secţie, „Pediatrie”, unde a desfăşurat o activitate de doi ani.
„Am ajuns la şcoală printr-o coincidenţă”
Lenuţa Tănăsoiu recunoaşte că, în acea perioadă a pus bazele cunoştinţelor medicale „practic acolo am învăţat tot ce se putea învăţa. Am aflat tainele acestei meserii. Nu a fost uşor, dar întotdeauna când faci o muncă cu dăruire şi pasiune, trebuie să iasă ceva. Satisfacţia că ai realizat ceva, pentru tine şi pentru oamenii din jurul tău, te poate face să mergi mai departe în viaţă”. Activitatea de la Spitalul din Filiaşi a fost „întreruptă” de căsătorie. În anul 1969 a spus „da” şi de atunci, şi-a dedicat tot timpul familiei şi întemeierii unui cămin. „Am plecat din Filiaşi şi m-am mutat în Târgu-Jiu, unde am reuşit să mă angajez la Spitalul din Târgu-Jiu, unde am lucrat până în 1991. Am fost trimisă la nişte cursuri de specializare, cu ocazia înfiinţării unei Şcoli Postliceale şi în Târgu-Jiu”, a adăugat asistenta. Odată cu înfiinţarea unei Şcoli Postliceale în Târgu-Jiu, doamna Nuţi, a crezut de cuviinţă că poate face mai mult. S-a întors la prima dragoste, învăţământul, predând în incinta acestei şcoli, cursuri de „tehnica îngrijirii bolnavilor”. Aceasta recunoaşte că „am ajuns la această şcoală, printr-o coincidenţă, dacă pot să spun aşa. Am fost propusă pentru predarea acestor cursuri. Obişnuită cu elevii, am fost de acord. Şi în momentul de faţă predau la această şcoală”. În prezent, asistenta are „în grijă” cursanţii de anul trei, o grupă formată din 27 de viitori asistenţi. „Mă mândresc cu fetele mele. Spun fete, pentru că numai fete au mai rămas. Am avut şi doi băieţi în grup. Nu ştiu de ce nu mai vin la cursuri. Vin cu plăcere la şcoală, pentru că simt că am cu cine să fac treabă”, a spus asistenta. Din anul 1992 este asistentă şefă în Policlinică. De anul acesta, i s-a schimbat titulatura, devenind asistent coordonator. De-a lungul carierei am încercat să îmbin şi binele şi răul şi să iau decizii pe moment, pe care mai apoi să nu le regret. Am avut parte de o echipă bună, care cred că m-a menţinut în acest post”, a spus asistenta la final de carieră.
Familia, marea pasiune a asistentei
De-a lungul meseriei de asistent, Lenuţa Tănăsoiu, a avut de-a face cu cazuri grave. Unul din cazurile care au marcat-o, a fost cazul unui băiat de 13 ani, bolnav de hepatită „ pot spune că e unul din cazurile care mi-au rămas în minte. Băiatul a venit cu hepatită cronică. Am încercat să îi administrăm tratamentul specific, dar în scurt timp, băiatul a decedat. Nu am putut face nimic pentru a-l salva. În acele situaţii, înţelegeam cât de importantă e munca mea”. Asistenta recunoaşte că a lucra cu părinţii şi copiii acestora, este foarte greu „poate fi o muncă destul de grea, dacă nu şti cum să o administrezi. În primul rând, responsabilitatea ta ca şi cadru medical, se dublează când vine vorba de viaţa unui copil. Îl al doilea rând trebuie să şti cum să organizezi o echipă, trebuie să fi un bun lider”. La finalul carierei de asistent, Lenuţa Tănăsoiu spune că se simte realizată, atât pe plan profesional, cât şi pe plan personal. Este mamă şi bunică şi familia reprezintă pentru ea, refugiul de care are nevoie, după o zi de muncă. Întrebată dacă poate mărturisi, alte pasiuni în afară de medicină, aceasta răspunde „familia este marea mea pasiune. Încerc să îmi dedic tot timpul meu liber familiei şi elevilor de la Şcoala Postliceală”.
