Mai mulţi elevi de la Şcoala Populară de Artă din Târgu-Jiu s-au întors acasă, de la festivaluri de muzică populară, triumfători. Maria Mihăilă, elevă la instituţia gorjeană de doi ani a obţinut la Constanţa trofeul festivalului „Dor de cântec românesc”, iar Mihai Ştefan, deşi a luat doar menţiune la acelaşi festival de profil, a cucerit pe veci inimile publicului cu talentul său sclipitor.
Cu multă muncă şi voinţă, talentul acestor copii minunaţi, sub îndrumarea profesoarei Camelia Argint a ieşit la iveală. Festivalul „Dor de cântec românesc”, de la Constanţa, ajuns la cea de-a VIII-a ediţie a încununat efortul micilor artişti cu trofee şi premii, dar mai ales le-a dat motive să continue pregătirea, pe mai departe şi să se privească spre o carieră. Ştiu că este nevoie de timp şi muncă. „Am participat la primul mare festival, mă bucur pentru trofeu şi nu l-aş fi obţinut fără ajutorul doamnei profesoare. Cânt la Şcoala Populară de Artă de 2 ani”, a declarat Maria Mihăilă, câştigătoarea trofeului. „Am obţinut locul doi, înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că sunt la început, dar mă voi pregăti mai mult pe viitor. Cu multă muncă voi ajunge unde îmi doresc”, a subliniat Cosmina Ungureanu. Dincolo de rezultate, pe scenă, munca este apreciată în multe feluri, ceea ce contează mult pentru un băiat sclipitor, cu o voce incredibilă, de numai 10 ani. Am avut mari emoţii, am obţinut doar menţiune, dar mă bucur mult că am participat. „Am avut mari emoţii, preşedintele festivalului a fost Eliza Stan, un critic al folclorului românesc. Sunt mândru că am obţinut şi acest premiu, puteam să nu fi obţinut nimic”, a spus sincer Mihai Ştefan. Fără să ajungă la extreme sau să exagereze, profesoara de canto spune că artiştii repetă atât cât consideră ei că este necesar, dar iau în seamă mai ales sfaturile ei. Repertoriul este şi ele ales cu atenţie, nefiind unul la voia întâmplării, ci unul care le potenţează cât mai bine vocile. Instituţia de cultură a dat în repetate rânduri artişti promiţători, astfel că i-a sporit cu fiecare generaţie prestigiul. Cadrele didactice au şi ele motive de bucurie că îşi pot face profesia şi o fac cât mai bine pot ele.
