Lupta de la podul Jiului de la care s-au împlinit sâmbătă, 14 octombrie, 101 ani, a fost reconstituită de către cinci asociații de tradiții militare. Parcul Central din Târgu Jiu, acolo unde se află acum podul la care s-au dus eroicele lupte din urmă cu peste un secol, a răsunat de împușcăturile soldaților români și ai celor germani și austro-ungari. Sute de persoane, în special elevi, au venit să privească reconstituirea luptelor, o adevărată lecție de istorie. Cinci asociații au pus în scenă lupta care a rămas în istoria țării noastre ca una dintre cele mai eroice confruntării: Asociația „Tradiții Ostășești“, Asociația „6 Dorobanți“, Asociația „Tomis Regimentul 34„, Asociația „Edelvais Host“ și „IR 33 Cetatea Aradului“.
La manifestările de comemorare a evenimentelor au fost prezenți prefectul județului Vâlcea, precum și Costin Scurtu, directorul Muzeului Militar din Constanța, târgujian la origini. Voluntarii din cele cinci asociații au mers după terminarea luptei și o sesiune de fotografii la Mausoleul „Ecaterinei Teodoroiu” din Piața Prefecturii, unde au fost trase trei salve în memoria eroinei de la Jiu, care a murit pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Tot în cadrul ceremoniei, la podul Jiului de la Piața Centrală, locul de desfășurare a luptelor, au fost depuse coroane de flori.
Horia Șerbănescu, vicepreședintele Asociației „6 Dorobanți“ București, a precizat că toți membrii asociației sunt voluntari: „Suntem toți voluntari, care au diferite profesii: elevi, studenți, ingineri, arhitecți, medici. Pe toți îi unește pasiunea pentru istorie militară, fiind un prilej de a comemora trecutul și pe cei care au căzut în confruntările mondiale. Participăm la tot felul de evenimente în țară sau în străinătate la care suntem invitați. Participăm la filmări de filme documentare sau istorice. Avem între 15 și 20 de acțiuni pe an la care participăm”.
Importanța luptei de la podul Jiului
Istoricul Cornel Șomâcu a prezentat importanța luptei de la podul Jiului: „La Târgu Jiu s-a dat mai multe lupte în toamna anului 1916. Atunci, soldații noștri, gorjeni, care luptaseră deja front pentru că războiul începuse cu câteva săptămâni mai înainte. Primele două săptămâni au fost încununate de succes. Am trecut munții și părea că totul ne stă la dispoziție, iar dușmanul, alianța dintre Germania și Austro Ungaria, păreau învinse. Se părea că va fi o victorie facilă. După circa două săptămâni au apărut și înfrângerile. În sud aveam probleme în Dobrogea împotriva bulgarilor. Pe frontul din Valea Jiului, armata care a dat dovadă de eroism, s-a văzut în situația că este dislocată pe frontul din sud. Nu au ajuns nici acolo, nu își aduseseră contribuția nici în Defileul Jiului și situația devenise disperată. Se punea problema, în momentul în care s-a cedat granița din Defileu, să cadă Târgu Jiul și, astfel, fie pusă în pericol toată armata română care era în retragere. Ar fi fost o catastrofă, dacă armata română nu oprea avansarea armatei germane și austro-ungare. S-a întâmplat un lucru deosebit pe care nimeni nu-l anticipase, și anume că la Târgu Jiu, unde nu exista o armată, să întâmpine o rezistență asiduă. Aici existau doar polițiștii, câțiva jandarmi bătrâni, elevii de la Liceul Tudor Vladimirescu și populația orașului. Aceștia au reușit să se opună pentru câteva ore atacului trupelor de avangardă ale armatelor germane și austro-ungare. Au luptat în jur de 50 de persoane, care au fost organizați militar de către comisarul de poliție Ioan Popilian. Armatele române au reușit să vină în cele câteva ore de rezistență și să forțeze respingerea dușmanului, care a fost alungat pentru câteva săptămâni. Începutul lunii noiembrie a fost total nefavorabil și la sfârșitul lunii cădea tot sudul țării, iar în decembrie a căzut și Capitala. Dacă acei viteji locuitori ai Târgu Jiului nu se opuneau ar fi căzut un întreg plan de armată“.
