Revista „Novăceanul”, ce aparține administrației publice locale, prezintă în ediția apărută în luna martie a acestui an o mică parte din istoria orașului Novaci, în timpul Primului Război Mondial. Aici sunt prezentate secvențe din perioada Primului Război Mondial, atunci când germanii au cotropit orașul.
În revista mai sus menționată sunt prezentate evenimente marcante din trecutul urbei, în acele vremuri zbuciumate. „De câteva zile răsfoiesc pe toate părţile un caiet îngălbenit de vreme găsit în podul unei case bătrâneşti din Plăieţ. Cel care a făcut însemnările, pe nume Ion Vinţanu, este plecat dintre noi, în lumea celor drepţi, de peste 50 de ani. Caietul conţine diferite date de acum 100 de ani despre oieri şi oierit, despre simbria ciobanilor, despre starea timpului etc. Aşa aflu că, de pildă, în 1914 opt kg de cuie mari costau 120 de lei, 1 kg de urdă se vindea cu 3 lei, 1300 bucăţi de şindrilă se cumpărau cu 200 de lei sau că ierbăritul la munte pentru 2 vaci costa 23 de lei. În 1919 însă, kilogramul de brânză era 10 lei, trei miei se vindeau cu 140 de lei, iar o pereche de cioareci costa 15 lei.
Printre însemnările din caiet găsesc şi 2 pagini despre pagubele făcute de armata germană în gospodăria locuitorului mai sus numit în timpul ocupaţiei din timpul Primului Război Mondial. Sunt date şi cifre care te înfioară, arătând dezastrul şi distrugerile făcute atunci oamenilor de rând. Privesc şi nu îmi vine să cred că urmaşii lui Goethe, Kant, Schiller sau Beethoven au fost în stare de aşa ceva. Dar să vedem ce a confiscat armata germană cetăţeanului nostru, după cum reiese din caietul ros de vreme. Mai întâi a luat 74 de oi, din care 15 pe degeaba, pentru 45 a plătit cam un sfert de preţ, iar pentru 14 şi mai puţin. Cum cerinţele războiului dus de nemţi şi austro-ungari pe teritoriul patriei noastre în acea perioadă erau foarte mari, jaful făcut de aceştia arată că nu s-a dat înlături de la nimic. Astfel, în însemnări se mai arată că au fost luate cu japca 20 de kg de brânză, 15 kg de unt, 1 porc, 5 găini, 30 de litri de lapte, un car de fân, 25 de kg de cuie (cumpărate pentru reparaţia casei), 15 m pânză, 100 kg de cartofi, 5 kg lână spălată, 50 de litri de oţet şi 270 de lei – bani destinaţi simbriei ciobanilor. Locuitorul păgubit face şi o apreciere asupra jafului făcut de armata germană, respectiv 2210 lei. Pentru a ne da seama cât de cât ce a însemnat aceasta, menţionăm că în acea perioadă un porc de Crăciun valora cam 100 de lei, 1 kg de unt valora 10 lei, iar un kg de brânză 5 lei. Una peste alta, pierderea a însemnat venitul unei familii pe vreo 2 ani. Durerea mai mare a fost că familia respectivă, ca de altfel multe alte familii din Novaci, a fost lăsată în sapă de lemn, nemaiavând alte mijloace de trai decât ceea ce reuşise să ascundă prin păduri sau să îngroape în pământ. Un caz cutremurător a fost afumarea cu fum de ardei a cinci femei din Plăieţ, printre care şi bunica mea, pentru că nu au putut să predea la Kommandatura germană cele 7 ouă pe săptămână, ca obligaţie impusă de invadator. Cauza fusese una cât se poate de naturală, nu ouaseră găinile în săptămâna respectivă”, scrie în articolul Revistei „Novăceanul”.
Aceeași publicație prezintă tragediile unor oameni nevinovați, executați de armata germană. „Mai notăm în acest context şi o întâmplare tragică. Un bătrânel pe nume I. Savu, din care provine actuala familie Berbecel, se întorcea pe înserate de la lucru şi, fiind cam surd, nu a auzit somaţia patrulei germane întâlnite în drumul spre casă. Aceasta a împuşcat bărbatul respectiv în drum, unde a stat până a doua zi, când l-au descoperit rudele. Desigur, războiul a avut întotdeauna grozăviile lui. Dar ca să jefuieşti în aşa hal o populaţie paşnică, să o laşi efectiv să moară de foame în puterea iernii, întrece limitele oricărei înţelegeri umane. Şi pentru ce toate acestea? Să domini lumea, să îţi impui propria voinţă împotriva a cât mai multor oameni, să le jefuieşti bogăţiile! Atunci, în acel război, măcar s-a făcut totul pe faţă. Acum, în zilele noastre, jaful străinilor este mult mai ascuns, mai greu de descifrat. Se vine cu vorbe mieroase, cu promisiuni frumoase, cu o propagandă deşănţată de adormire a conştiinţelor. Durerea mai mare este că se reuşeşte până la un punct. Sperăm ca în curând să se limpezească lucrurile, pentru că am ajuns iarăşi la vorba din bătrâni: Noi le dăm tot, iar ei iau ce a mai rămas!”
