Etnicii din Gorj, care au fost persecutați de germani în urmă cu mai bine de șapte decenii, vor să beneficieze de o pensie specială din partea statului german, potrivit legii 189/2000. În prezent, în județul nostru există 279 de persoane care primesc lunar indemnizații reparatorii pentru că au fost tratate inuman în perioada anilor 1940-1945, însă potrivit altor reglementări în vigoare. În ultimul timp, 45 de etnici au depus cereri prin care solicită bani de la nemți pentru că ei sau o rudă au fost nedreptățiți de regimul comunist nemțesc.
Valoarea la care ajunge un astfel de venit oferit de statul german ajunge la câteva sute de euro. „Persoanele care au fost persecutate din motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, beneficiază de o indemnizație al cărui cuantum diferă în funcție de situația în care s-a regăsit în perioada respectivă. Deși această lege a produs efecte încă din anul 2000 și în prezent se află în evidențe 279 de beneficiari ai acestei legi, v-am supus-o atenției deoarece, în ultimul timp, Casele Județene de Pensii se confruntă cu o avalanșă de cereri prin care se solicită recunoașterea acestei calități. Statul german a hotărât ca toate persoanele care au fost supuse unor persecuții să beneficieze de o pensie specială, am înțeles că la ei se numește «pensie de ghetou» și de care ar putea să beneficieze și persoanele de la noi din țară, în speță romii. Pentru a beneficia de aceasta, una dintre piesele de rezistență de la dosarul pe care trebuie să îl depună romii în Germania este tocmai documentul prin care casele de pensii din România le recunosc acestor persoane calitatea de beneficiar al legii 189/2000. Dacă noi nu recunoaștem calitatea, statul german nu le acordă această pensie care ar fi substanțială”, a precizat Ioana Talău, director Casa Județeană de Pensii Gorj.
Dintre cele 45 de solicitări, 30 au fost respinse întrucât nu au îndeplinit condițiile impuse de lege. „Recunoașterea calității de persoană care a fost persecutată din motive etnice se face în baza unor acte care să ateste că persoana a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau lagăre de concentrare; a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a «trenului morții»; este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit; a fost evacuată din locuința pe care o deținea”, a mai precizat Ioana Talău. În cazul în care nu mai există documente doveditoare se recurge la proba cu martori, însă aceștia trebuie să fi trăit în perioada când solicitantul a fost persecutat și să fi avut discernământ. Din păcate, foarte puține persoane care au trăit acele vremuri se mai află în viață, iar cei care au fost persecutați pe motive etnice sau urmașii lor, nu au cum să dovedească acest lucru. În perioada anilor 2000-2007, mai mulți români au beneficiat de indemnizații reparatorii, cuantumul acestora atingând chiar și 5.000 de euro pentru fiecare persoană care a fost tratată în mod inuman de regimul comunist german.
