„Schimbarea la Față ne arată că firea umană a Mântuitorului se împărtășește de Harul Dumnezeiesc”!
-Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, vă mulțumim că sunteți prezent astăzi și oficiați Sfânta Liturghie la acest praznic al sufletului nostru, de acea, v-aș ruga să ne spuneți, care este importanța liturgică a Sărbătorii Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos?
-Înainte de a vorbi despre importanța liturgică, este necesar să evidențiem semnificația dogmatică, deoarece semnificația liturgică izvorăște din cea dogmatică. Schimbarea la Față are un conținut eschatolgic, dar în același timp este și o deschidere spre Împărăția Lui Dumnezeu!
– Rep. Înaintea Sfinților Apostoli și a tuturor oamenilor, Iisus Hristos apare, în acest fel, ca fiind Însuși Duhul înnoirii acestei lumi?
-El dorea ca Sfinții Apostoli să nu se înfricoșeze, să nu se împuțineze în credință, să se întărească și să vadă că tot ceea ce Mântuitorul i-a învățat este spre transfigurarea omului și a lumii în același timp. Pentru că lumea aceasta va avea un nou conținut și o nouă orientare, după venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Este o lume nouă, o lume care are menirea de a fi cu adevărat duhovnicească și care trebuie să-și păstreze identitatea, în comuniune cu Dumnezeu și în comuniune cu toți sfinții!
– Rep. Ce ne spune Sfânta Evanghelie despre momentul acesta al Schimbării la Față a Domnului, un moment plin de mister și înconjurat de atâtea minunate taine care încununează viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos?
-Din spusele Sf. Evanghelist, vedem că Mântuitorul S-a urcat cu Apostolii pe un munte înalt și nu ni se spune numele muntelui, însă știm din proorocire, din cuvintele Psalmistului: „Taborul și Ermonul, întru numele Tău se vor bucura”! Apoi, știm din istoria bisericii, că muntele acesta se numește Tabor.
– Rep. Totuși, de ce n-a fost amintit numele muntelui de către Sfinții Evangheliști?
-Sfinții Evangheliști nu ne-au spus numele muntelui, pentru că ei nu gândeau la înălțimea unui munte, ci la înălțimea descoperirii dumnezeiești. Pentru că mai înalt decât Taborul sunt Munții Hebronului și Muntele Ermonului. De aceea, Evanghelistul a preferat să spună că este un munte înalt, pentru că într-adevăr, față de câmpia din Israel, Taborul este mai înalt, dar nu atât de înalt încât să fie vârful tuturor vârfurilor din zona aceea. Deci, ceea ce vrea Evanghelistul să spună este că înălțimea duhovnicească, înălțimea spirituală a arătării Mântuitorului Iisus Hristos întru slava Sa este cu totul deosebită!
– Rep. Deci, chipul Mântuitorului, aureolat de Lumina sfântă, ne arată Fața Dumnezeirii Sale?
-Mântuitorul, de multe ori spusese despre Slava Cerească și vorbise: „Slavă ca a Unuia Născut din Tatăl plin de Har și de Adevăr”, pentru că a arătat chipul Dumnezeirii și al sfințeniei prin facerea de minuni, descoperirile dumnezeiești. Însă, momentul acesta marcat de către Sf. Evanghelist prin cele șase zile, deci, cu șase zile înainte de răstignire, avea să capete o semnificație deosebită pentru Sfinții Apostoli. Ei trebuiau să fie martorii tuturor semnelor și minunilor Mântuitorului Hristos și cel mai mare este semnul pătimirilor Sale, al suferințelor Sale pentru noi, oamenii și pentru a noastră mântuire!
– Rep. Care este relevanța deosebită a faptului că aurei acesteia minunate ce înveșmântează chipul Domnului Hristos, i se mai spune și “Lumina necreată”?
-Lumina aceasta străluceşte şi din interiorul Domnului nostru Iisus Hristos, străluceşte din toate părţile Lui, ca şi prin toate părţile corpului nostru omenesc! Pentru că toată firea noastră, toată natura omenească este plină de dumnezeire şi pătrunsă, aşa cum trece focul prin fier, îl roşeşte şi îl face aidoma sieşi! De aceea, pe Muntele Tabor, apostolii nu despart pe Mântuitorul de firea omenească, ci, Îl văd împreună Dumnezeu şi om, căci odată ce S-a unit cu noi, din iubire negrăită, nu desparte niciun moment de noi, ci, de la Naştere şi până la Înviere, nu încetează să pătrundă treptat-treptat în natura noastră omenească, până când ea devine cu adevărat dumnezeiască!
– Rep. În ce chip ni se arată nouă, celor prezenți la această Sărbătoare, Lumina care adâncește, în multe privințe, chiar tainele vieții noastre?
-Această Lumină e posibil să o păstrăm şi s-o moştenim şi noi, să ne împărtăşim şi noi de ea! Dacă trupul Domnului Hristos a fost luminat şi pătruns de razele dumnezeirii, prin sfânta împărtăşanie, este cu adevărat dumnezeiască, şi când ne rugăm Mântuitorului Hristos şi Tatălui Ceresc ca să coboare Duhul sfânt şi să sfinţească darurile, pâinea şi vinul devin trupul şi sângele Său, elemente de viaţă dătătoare, pentru mântuirea noastră.
– Rep. Dar, cum se revelează, în acest context, conceptul de “Lumină necreată”?
-Lumina necreată este doar o parte din ceea ce se realizează, pentru că nu numai cu „Lumina necreată” ia contact lumea, ci, prin Mântuitorul Iisus Hristos, firea umană e păstrată și îndumnezeită întotdeauna în ipostasul Logos-ului! Deci, nu vorbim doar de o «transfuzie de lumină», ci, este în același timp o prezență reală a Lui Dumnezeu în lume, pentru că Dumnezeu rămâne în lume și în comuniune cu noi toți! Când este răstignit pe Cruce, El vorbește cu Maica Domnului, cu Sf. Ioan Evanghelistul despre întemeierea Bisericii, pentru că Lumina dumnezeiască strălucește cu intensitate, de această dată, nu din exteriorul, ci, din interiorul Trupului Său, se împărtășește această lumină, iar toate legăturile din trupul uman sunt realizate de Harul Duhului Sfânt!
– Rep. Deci, Lumina aceasta înnoiește firea umană și o îndumnezeiește?
-Nu numai că ne-o îndumnezeiește, pentru ea este prezentă în Trupul Mântuitorului, iar o unire între firea dumnezeiască și firea umană se realizează în ipostasul Cuvântului, așa cum se regăsește Lumina în Biserică și în interiorul acesteia!
– Rep. Cum putem primi fiecare dintre noi, și cum ne putem bucura de această Lumină înmiresmată de taine?
-În fiecare părticică din Trupul şi sângele Său din Sfânta Împărtăşanie, sunt purtătoare ale Luminii întregi, căci Apostolii s-au împărtăşin prin vedere și au fost copleşiţi, au fost, minunaţi, au fost uimiţi de această putere dumnezeiască, urmând ca la împărtăşanie să primească Trupul şi Sângele Domnului, dar, mai adevărat să-L vadă strălucind în Lumină, atunci când ei vor mărturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, şi vor intra în Împărăţia Cerurilor.
– Rep. Este o Lumină care ne îndumnezeiește și pe noi, oamenii, care ne apropie de Tatăl Ceresc?
-Este Lumina care străluceşte prin Domnul nostru Iisus Hristos, şi deşi nu este una cu Fiinţa Sa, fiindcă Lumina nu este una cu Focul, iar lumina pe care o degajă este altceva! Dar, lumina, nu se poate despărţi de foc, aşa cum Harul Duhului Sfânt, nu se poate despărţi de Mântuitorul Iisus Hristos. Această lumină este ca şi firea Lui Dumnezeu, necreată şi veşnică. De aceea, ne îndumnezeieşte şi ne sfinţeşte pe noi, ridicându-ne la Împărăţia Cerurilor!
– Rep. Deci, această Sărbătoare ne face părtași la un moment unic, prin care ni se arată că Fiul este de aceeași Slavă cu Tatăl!
-La Schimbarea la Față, Mântuitorul Își arată Dumnezeirea, iar după șase zile arată suferința adâncă și profundă pe care El și-o asumă din fire pentru întreg neamul omenesc. Slava Dumnezeiască, evident, ca Fiu al Lui Dumnezeu, a avut-o întotdeauna, așa cum spune Mântuitorul Hristos: «Și acum mă preaslăvește Părinte pe Mine, cu Slava pe care am avut-o, înainte de a fi lumea»! Deci, Fiul este de aceeași Slavă cu Tatăl, pentru că este de aceeași Ființă cu Tatăl, și toate câte le are Tatăl, dă Fiului Său! Iar Fiul Îl preamărește pe Tatăl! Astfel că slava cerească este a Ființei Lui Dumnezeu, pe care Tatăl o împărtășește Fiului Său prin naștere.
– Rep. Să înțelegem că Mântuitorul a luat fire omenească, doar pentru a noastră mântuire, fiindcă El nu S-a despărțit niciodată de firea cea dumnezeiască!
-Așadar, slava cerească a Fiului este veșnică și este aidoma cu Slava Tatălui Ceresc! Dar, despre care slavă vorbim la Schimbarea la Față? În primul rând, Schimbarea la Față ne arată că firea umană a Mântuitorului Iisus Hristos se împărtășește și ea de Harul Dumnezeiesc și de slava cerească! Dacă Mântuitorul S-a făcut om, asemenea nouă, El a luat trupul nostru și l-a îndumnezeit, l-a pătruns cu energia dumnezeiască, iar el să fie întrutotul dumnezeiesc.
– Rep. Este o explicație care ne face să ne gândim cu atenție la cuvintele psalmistului: „Minunată este Știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge!”
-Așa și firea umană a Domnului, în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, pătrunde firea omenească și aceasta se ridică la Slava cea Cerească! În felul acesta, Dumnezeu, dacă a luat firea noastră, o păstrează permanent și o ridică la înălțimea cerească, înălțime la care niciodată n-a ajuns omul, ca această fire dumnezeiască și omenească în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, să ne fie nouă călăuză și în același timp, să ne fie mijlocitoare, să ne fie dătătoare de viață, cum spunem permanent la rugăciune și la Sfânta Liturghie!
– Rep. Care este mesajul pe care îl adresați credincioșilor, în ziua acestei minunate Sărbători?
-Chiar dacă vremea nu a fost cea mai bună, în prima parte a slujbei Sfintei Liturghii, celor câteva sute de credincioși care au venit în lavra Sfântului Cuvios Irodion, ca și tuturor celor care împărtășesc dreapta credință, dar nu au reșit să ajungă la Sfânta Sărbătoare, le doresc multă sănătate și multe împliniri sufletești, iar Praznicul acesta, care este așezat în postul Adormirii Maicii Domnului, să le fie de mare folos, și să nu uite că Maica Domnului este mijlocitoarea noastră, ocrotitoarea noastră și cea care ne împărtășește harul divin care se revarsă asupra noastră!
