ÎPS Irineu, la Mănăstirea Strâmba

0
15

ÎPS Irineu, la Mănăstirea StrâmbaÎnaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a fost prezent duminică, 5 februarie, în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Sfânta Treime” din localitatea gorjeană Strâmba Jiu. Înaltpreasfinţitul Părinte a săvârşit aici Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

ÎPS Irineu, la Mănăstirea StrâmbaÎn Duminica a 33-a după Rusalii, numită a Vameşului şi a Fariseului, numeroşi credincioşi au participat la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de către chiriarhul locului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, la Mănăstirea “Sfânta Treime” din Strâmba, judeţul Gorj. Din soborul de preoţi şi diaconi care a slujit alături de IPS Irineu a făcut parte şi părintele protosinghel Vladimir Dărângă, eclesiarhul Catedralei mitropolitane “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, precum şi părintele protopop Ionuţ Câmpeanu de la Protoieria Târgu Jiu Sud. În cuvântul pus la inima celor prezenţi la finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a scos în relief cele două exemple de viaţă pe care ni le supune atenţiei Mântuitorul Hristos în pilda Vameşului şi a Fariseului (Luca 18, 10-14). „(…) Căci diavolul ia chip în noi după patimile cărora noi slujim, pentru a deveni precum el. Astfel că, în loc să luăm culoarea virtuţilor şi a luminii dumnezeieşti, ne îmbrăcăm cu întunericul pe care ni-l aduce satana. Să mai reţinem că prezenţa vameşului şi a fariseului în templu poate fi asemănată cu prezenţa la o judecată înainte de vreme, căci suntem puşi şi noi, prin intermediul vameşului şi a fariseului, în faţa propriilor noastre păcate şi slăbiciuni, sau a virtuţilor şi faptelor bune. (…) deoarece tot lucrul bun din viaţa noastră este numai darul pe care Dumnezeu ni-l oferă spre a ne mântui”, a precizat IPS Irineu.

Despre mănăstire

ÎPS Irineu, la Mănăstirea StrâmbaMănăstirea „Sfânta Treime” este situată în judeţul Gorj, la mai puţin de 10 km de oraşul Turceni. Este un vechi centru monahal ridicat de către logofătul Stoichiţă Roşianu şi familia acestuia între anii 1597-1599, pe locul unui vechi schit menţionat în anul 1525 ca metoc al Mănăstirii Govora. Mănăstirea a fost distrusă aproape în întregime de un incendiu în anul 1724, a fost restaurată de mai multe ori de-a lungul secolelor, mulţi ani funcţionând ca biserică de parohie. Ultima restaurare a sfântului aşezământ monahal a fost încheiată în anul 2013, slujba de resfinţire fiind săvârşită în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt de către IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here