spot_img
18.2 C
Târgu Jiu
joi, martie 28, 2024
Altele
    AcasăSocialMaria Oprea trăieşte o adevărată dramă

    Maria Oprea trăieşte o adevărată dramă

    „Bătrâneţe, haine grele” spune o vorbă din popor. Deşi are peste 50 de ani, pentru Maria Oprea aceste cuvinte practic nu există. Pentru ea stă în picioare vorba „Sărăcia haine grele”, căci la vârsta ei trece printr-o adevărată dramă. Rămasă singură, fără soţ, în urmă cu mai bine de 20 de ani, fără o pensie, chiar dacă a lucrat la stat 9 ani de zile, acum bătrâna a rămas şi fără casa, în care şi-a dus suferinţele. Din păcate, acolo nu se mai poate locui, pentru că acoperişul stă să cadă, pereţii la fel, nu are utilităţi şi nici măcar un gard, care să împrejmuiască locuinţa. Televizorul, frigiderul, aragazul sau apa sunt doar un lux pentru tanti Lina, care-şi duce din greu suferinţa. Din când în când găseşte adăpost la fata ei, însă, nici acolo situaţia financiară nu este mai bună. Cu lacrimi în ochi femeia cere ajutor şi crede că Dumnezeu îi va aduce pe cineva în cale, care să-i întindă mâna spre mai bine.

    Maria Oprea, în vârstă de 58 de ani este din Târgu-Jiu. Cu toate că la vârsta aceasta ar trebui să stea liniştită, să îşi crească nepoţii, femeia trece printr-o adevărată dramă, de neimaginat. Povestea a început acum patru ani, când, locuinţa cu două camere i-a luat foc. A reuşit să salveze câte ceva, însă, foarte puţin. Tot în acea perioadă, femeia a aflat că este bolnavă de diabet, o boală care o macină şi care o slăbeşte pe zi ce trece. Drama însă, continuă iar Maria Oprea se află acum în imposibilitatea să mai locuiască în propria casă, de teamă ca aceasta să nu se dărâme peste ea. Din păcate, cu toate că a lucrat nouă ani la stat, nu are pensie şi nici ajutor social, pentru că i-au fost sistate, din cauza datoriilor acumulate la impozit. Sărăcia în care este nevoită să trăiască în fiecare zi este cruntă. Televizorul, frigiderul, aragazul sau apa sunt doar un lux pentru tanti Lina, care-şi duce din greu suferinţa. Din când în când găseşte adăpost la fata ei, însă, nici acolo situaţia financiară nu este mai bună. Cu lacrimi în ochi femeia cere ajutor şi crede că Dumnezeu îi va aduce pe cineva în cale, care să-i întindă mâna spre mai bine. „Astă iarnă casa a luat foc, m-am dus la domnul primar şi m-a ajutat, dar nu am avut bani să continui lucrările. A stat trei luni în spital, pentru că sunt bolnavă. M-au anunţat copiii să mă duc acasă că a căzut casa, cade acoperişul. Nu cer decât să mă ajute şi pe mine oamenii cu materiale, că mi-e frică să stau în casă, să nu cadă pe mine. Am 9 ani de zile de serviciu, m-am îmbolnăvit cu diabetul, am probleme de rinichi. Nu am cu ce să cumpăr medicamente, nu am ce să mănânc”, a spus tanti Lina.

    „Mă duc pe la containere să caut de mâncare”

    Deşi locuieşte la marginea Târgu-Jiului, Maria Oprea vine mereu în centrul oraşului să caute de mâncare. Este crunt faptul că, pentru oameni ca tanti Lina, containerele sunt adevărate surse de mâncare. Aici găseşte alimente care o ajută să trăiască şi deseori o vedem cum stă ore în şir să caute prin resturile aruncate de noi. „Mă duc pe la containere şi caut de mâncare, că nu am altă posibilitate. Ajutor social nu am pentru că am restanţe la impozit. Nu am mai plătit impozitul demult şi acum am 15 milioane datorie. Mă trezesc dimineaţa cu stomacul gol şi de multe ori plâng că nu am ce să mănânc. Stau la fata mea de câteva zile, însă, şi ea este amărâtă, stă într-o baracă. Când strânge copiii seara la masă, mă pune şi pe mine, dar mi-e ruşine. Eu nu pot să mănânc şi să las copiii ăştia nemâncaţi. De multe ori plâng că nu am şi eu ce să le dau copiilor să pună pe masă”, a spus, cu lacrimi în ochi femeia.

    Doar o urmă…de casă

    Atunci când intri în casa, părăsită acum, ai senzaţia că intri într-o peşteră. Pereţii casei abia se mai ţin la fel ca şi grinzile de lemn, care pe alocuri sunt rupte. Covoare nu are nici un pat moale în care să-şi odihnească picioarele. O dată cu ploile mucegaiul şi igrasia şi-au făcut loc în încăperile mici, astfel că mirosul este unul de nedescris. În mijlocul unei camere zace o masă de lemn, pe care sunt aruncate câteva perne, probabil pentru a le proteja de igrasia depusă. În rest casa este pustie, atât de pustie încât ai crede, că niciodată, nu a locuit nimeni acolo. Cu toate acestea, bătrâna visează că va fi mai bine şi cineva o va ajuta să depăşească greul, să meargă mai departe şi într-o zi să poată locui din nou, în casa ei, ale cărei ferestre dau înspre grădina, din care se mai zăresc doar câţiva copaci. Disperată, Maria Oprea cere ajutorul oamenilor de bine, care pot să o ajute să spere că va fi mai bine. Femeia are nevoie de materiale de construcţie, dar şi de bani, pentru a-şi plăti dările. Orice ajutor contează! Cine poate să o ajute pe bătrână este rugat să se adreseze cotidianului nostru, pentru că femeia nu are telefon şi atunci noi vom fi mesagerii dumneavoastră.

    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: