Biserica Ortodoxă îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo “adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existenta în alt mod de existenta. Hristos îi va dărui cuvântului “adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: “Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc și când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferință. Noi ne rugam pentru cei morți, pentru că avem credința că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup.
Moșii de iarnă – Tradiții și obiceiuri
În sâmbăta ce precede duminica Înfricoșatei Judecăți, românii ortodocși îi pomenesc pe cei trecuți la cele veșnice. Această zi este numită în popor „Moșii de iarnă” sau „Sâmbăta morților”. Tot acum sunt pomeniți în biserici și cimitire și cei care nu au avut parte de slujbe rânduite la înmormântare. Cuvântul “moși” vine de la “strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Conform datinilor străbune, în unele zone ale țării bătrânii povestesc cum sufletele morților vin în această zi pe pământ, în timp ce credincioșii dau de pomană mâncare gătită pentru ca spiritele să îi ocolească. Sufletele trecute la Domnul vin astăzi să se hrănească cu mireasma și aburii bucatelor pe care credincioșii le dau de pomană, astfel încât să le ajungă întreg anul. Tradiția cere să se dea de pomană sarmale, plăcintă, vin, colivă, colaci, fructe sau chiar şi lumânări aprinse. La mormintele rudelor oamenii trebuie neapărat să aprindă cel puțin două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morților. Cei bătrâni își aduc aminte că Moșilor de iarna li se mai spunea și Moșii de piftii și sâmbăta piftiilor. Mai mult, aceasta este singura zi în care se mănâncă răcituri sau piftii. Dacă acestea nu erau mâncate în totalitate în această zi, a doua zi erau aruncate. Altfel, frigurile și-ar fi făcut apariția în timpul verii. De asemenea, se obișnuiește ca în aceasta zi să nu se lucreze. Toate femeile care nu țin cont de acest avertisment sunt pedepsite să tremure precum piftia și să li se întoarcă pomana dată. Mai mult, această zi trebuie respectată cu sfințenie pentru a te feri de nebunie.
În ziua de Moși se săvârșește Sfânta Liturghie
La Proscomidie, preotul scoate din prescură miridele pentru morți și le așează sub Sfântul Agneț, rostind numele morților de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnețul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți), participă la sfințenie prin prezenta lor alături de Trupul Lui Hristos de pe Sfântul Disc.
Sâmbăta, ziua de pomenire a morților
Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toți drepții adormiți. Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbăta și pentru că această zi premerge duminicii – ziua Învierii – numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei.
Pr. Ciucă Robert-Ștefan
