Vernisajul expoziției de pictură ”Porți (din)spre sine” al artistelor Nicoleta Cărare și Lăcrămioara Nemeș a avut loc marți, 3 august, la Muzeul Județean Gorj. Expoziția poate fi vizitată timp de o lună.
„În lucrările mele se regăsește o serie de teme ce mă preocupă de mult timp: seria ferestrelor, seria maternităților, seria tradițiilor și obiceiurilor și seria ștergarelor, broderiilor și motivelor cusute… În seria ferestrelor se regăsesc anotimpurile, miresele și dorul de tradiții, fereastra reprezentând, pentru mine, o poartă a sufletului din și spre lume.
Seria maternităților este însăși esență a omenirii, căci mama – înger protector, născător de viață și de vise, purtător de destine, e ilustrată în diverse ipostaze.
Seria tradițiilor și obiceiurilor adăpostește fragmente de ritualuri cuprinse pe tot parcursul anului, de la Colind la Bobotează, de la nuntă la înmormântarea celor tineri.
Întreaga mea serie de lucrări este o trăire intensă, un cântec străbun, un ADN moștenit și redescoperit, o transfuzie de sentiment românesc și o căutare veșnică a sinelui“, a spus Nicoleta Cărare.
„Stări cu ecou în plan emoțional și spiritual“
Lăcrămioara Nemeș consideră că emoția stă la baza creației artistice. Ochii personajelor sale sunt supradimensionați: „Emoția este unul din stimulii de bază care-l determină pe artist să creeze. Prin opera sa, pictorul destăinuie privitorului frumusețea, crâmpeiului de adevăr profund care l-a «mișcat».
Ochii sunt supradimensionați, pictați în mase de albastru, ce își dezvăluie funcția lor apotropaică. Lucrările din seria «Ochi», pictate pe pânze dreptunghiulare, mult alungite pe orizontală, par decupaje din tablouri.
În celelalte lucrări se adună impulsuri de lumină, cu părți întunecate din care se înfiripă albastrul profund, dramatic al ochilor. Fiecare tablou prezintă stări cu ecou în plan emoțional și spiritual. Imaginile care reprezintă umanismul profund al maternității au o deosebită încărcătură simbolică. Mama și copilul – temă ce traversează constant secolele artelor figurative – este mereu prezentă în creațiile artiștilor plastici. În această serie, trupul mamei este mult arcuit asupra copilului, până când fruntea ei atinge pământul, cu brațele ocrotind trupul plăpând, un «ghem» al formelor figurative. E redată teama, îngrijorarea permanentă în fața pericolele ce pândesc din umbră copilul. Aceasta serie este pe un fond sumbru, unde lumina se vede dictată doar de starea interioară, de sentimentul tensionat din plan subiectiv“.
