La ceva vreme de la resfinţirea bisericii de la Ruget, am concretizat promisiunea unui dialog deschis cu Primarul Comunei Roşia de Amaradia, Ion Liviu Cotojman, pe care l-am aflat prins cu treburile localităţii, dar care a avut amabilitatea să poarte o discuţie privitoare la preocupările sale şi la proiectele pe care le doreşte a fi îndeplinite în acest al doilea mandat.
-Rep. Domnule Primar, ne aflăm la puţin timp de la bucuria resfinţirii Bisericii de la Ruget, cum se reverberează în sufletul dumneavoastră acest eveniment?
-Să ştiţi că e prima dată când am participat la un astfel de eveniment de resfinţire a unei biserici, în calitate de primar, mai ales că a fost prezent Mitropolitul Olteniei, ÎPS Dr. Irineu, şi trăiesc, încă, un sentiment de bucurie care nu m-a părăsit! Am fost profund emoţionat şi nu credeam că vom duce la bun sfârşit un efort lăudabil al comunităţii noastre, ştiut fiind că Primăria a contribuit cu tot ceea ce a depins de noi, pentru a onora o asemenea îndatorire.
-Rep. Mai exact, care au fost persoanele care s-au implicat efectiv în această realizare?
-Apreciez implicarea preotului de parohie şi a unor oameni de bună credinţă în realizarea acestui obiectiv, pentru că, până la urmă, l-am ajutat pe Dumnezeu şi am reuşit o apropiere a credincioşilor de Casa Domnului!
-Rep. Ce obiective importante aveţi în vedere, în acest al doilea mandat, la Primăria Roşia de Amaradia?
-Fiindcă suntem la capitolul acesta al vieţii spiritual-religioase, vreau să vă mărturisesc faptul că am discutat cu ÎPS Mitropolit despre posibilităţile finanţării lucrărilor de reabilitare a Bisericii din centrul comunei noastre, un lăcaş impresionant, dar care a fost grav afectat de alunecările de teren, pentru care avem nevoie de o investiţie de aproape 4 miliarde lei. S-a întocmit un proiect în acest sens, în care se implică şi primăria, dar avem nevoie de sprijinul organismelor judeţene şi chiar al Mitropoliei noastre. E foarte urgent să întreprindem ceva, pentru că noi am izolat o parte din clădirea bisericii, unde există un risc major de prăbuşire, în condiţiile în care slujbele se fac şi acum în această biserică de lângă primărie.
-Rep. Presupun că mai aveţi şi alte obiective în atenţia dumneavoastră!
-Dacă mă gândesc la alte proiecte ale acestui mandat, iată, spre exemplu, în satul Ruget avem ca prioritate alimentarea cu apă a gospodăriilor cetăţenilor, iar în condiţiile dificile ale apropierii de exploatarea minieră, am reuşit să construim un bazin de apă modern, o staţie de tratare, iar în scurtă vreme sperăm ca Satul Ruget să beneficieze de apă potabilă. Jumătate dintre locuitori s-au şi racordat la reţeaua de apă pe cont propriu şi sperăm ca prin măsurilor luate să protejăm şoseaua şi să reuşim racordarea şi pentru cealaltă jumătate a sătenilor noştri.
Complexul Craiova închide cariera
-Rep. Care este situaţia asigurării locurilor de muncă pentru oamenii localităţii?
-Prioritatea zero a localităţii noastre rămâne asigurarea continuităţii locurilor de muncă, datorită faptului că exploatarea minieră mai are front de lucru doar pentru 5-6 luni. Am purtat discuţii cu cei de la Complexul Craiova pentru ca în comuna vecină, pe malul Olteţului, să continuăm excavarea zăcământului de cărbune, iar prin arondarea unei părţi la perimetrul Bustuchin, cred că într-o oarecare măsură comuna noastră a fost lezată prin modul cum s-a făcut delimitarea ariei de exploatare a zăcământului, mă refer la denumirea exploatării şi la posibilitatea alocării de fonduri pentru localitate. Dar, toate le vom rezolva cu tact şi cu înţelepciune.
-Rep. Suntem în cea de-a treia săptămână de la începutul anului şcolar şi vă rog să precizaţi, dacă unităţile de învăţământ din comună au fost pregătite şi dotate corespunzător, mai ales că sunteţi un om care provine din acest sistem al educaţiei!
-Da, eu sunt la bază cadru didactic, chiar dacă acum ocup o funcţie administrativă şi politică, dar “prima dragoste” a mea rămâne şcoala. În primul mandat am investit considerabil în dotarea şcolilor, am creat baze sportive moderne, toate şcolile sunt dotate cu centrale termice pentru încălzirea claselor, avem un grup sanitar modern la Grupul şcolar din centrul comunei, aş putea spune că elevii beneficiază de condiţii ca la oraş!
De fiecare dată, n-am să uit de unde am plecat!
-Rep. Prin urmare, s-ar părea că sunteţi mulţumit de trendul ascendant al cursului procesului instructiv-educativ!
-Rezultatele au fost mulţumitoare pentru că am avut o promovabilitate mare la examenul de bacalaureat, în jur de 60%, ceea ce ne situează pe primul loc între comunele în care funcţionează cursuri liceale. Mă bucur că eforturile noastre au fost răsplătite şi de fiecare dată, n-am să uit de unde am plecat.
-Rep. Nu cădeţi în “mrejele” satisfacţiei şi ale autosuficienţei demnitarului public?
-La un moment dat, simţi satisfacţia că ai realizat suficient de mult, dar mereu ai senzaţia că mai trebuie făcut câte ceva! De exemplu, în satul Şitoaia grădiniţa funcţiona ca un modul şi a trebuit să improvizăm un spaţiu, pentru că alunecarea de teren a afectat grav clădirea, motiv pentru care am construit un local nou la Şitoaia, iar preşcolarii beneficiază de un spaţiu de învăţământ nou. Acelaşi lucru vrem să-l realizăm şi la Seciuri, pentru că acolo, atât preşcolarii, cât şi cei din ciclul primar funcţionau în două schimburi, dar prin achiziţionarea unor materiale din depozit şi prin voluntariatul cetăţenilor, lucru rar în ziua de azi, vom avea un spaţiu nou, funcţional chiar din prima săptămână de şcoală.
-Rep. Deci, un primar tânăr, ambiţios, un “pedagog de şcoală nouă”, cum s-ar spune, ca să citez un titlu din literatură!
-Avem o şcoală nouă şi acolo, iar toţi şcolarii şi preşcolarii vor funcţiona în tura de dimineaţă, când efortul de învăţare este mai eficient! Fiindcă la începutul carierei mele didactice am fost învăţător, pot spune că aceasta e o mare împlinire sufletească.
-Rep. Stând de vorbă cu d-l Nicolae Diaconu, la bază fiind şi el cadru didactic, unul dintre consilierii locali, am reţinut unele aprecieri privind modestia şi disponibilitatea dumneavoastră de a fi un om deschis în direcţia unei bune comunicări cu oamenii, aşa este?
-Când merg pe drum, orice copil mă salută cu mâna prieteneşte, în semn de bucurie, pentru că eu simt o ataşare faţă de tinerele vlăstare, în calitate de fost şi poate de viitor cadru didactic. Aceasta este o simbioză între datoria de a fi primar, şi marea responsabilitate şi credinţă de a fi cetăţean respectabil şi de a rămâne om!
