Rep: ÎPS Voastră, când suntem aici, la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul” – Cămărăşeasca, de la Târgu-Cărbuneşti, la ceas de sărbătoare, în ziua „Tăierii Capului Înaintemergătorului Domnului”, aş dori să vă întreb, ce ne puteţi spune, prin sentimentele pe care le împărtăşiţi, despre „împlinirile” acestor mai bine de patru ani, de când sunteţi Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei, despre aceste „pregustări ale Împărăţiei Cereşti”, care sunt mănăstirile Gorjului?
-Mai întâi, trebuie să cumpănim ca să vorbim despre împlinire. N-am putea spune prea mult ca să subliniem acest cuvânt: împlinire! Împlinirea este legată de desăvârşire, iar ca să împlineşti ceva, înseamnă că trebuie să ai în faţă un spaţiu pe care l-ai nivelat! Abia după aceea, urci mai departe! Vedeţi, dvs., în viaţa noastră împlinirea este un urcuş continuu! Nu am putea spune că am ajuns la un vârf şi să ne mulţumim. Ceea ce ne dorim cu tot dinadinsul este să aducem o rază de lumină şi o dimensiune de speranţă pentru toţi cei care sunt la necazuri şi suferinţă.
Mesajul Evanghelic necesar ca să fie înţeles de către om!
-Rep: Sf. Ioan Botezătorul ne transmite un mesaj de tristeţe, de asceză şi de smerenie, dar cum se împacă acestea cu bucuria unei sărbători creştine?
-E foarte important ca oriunde ne aflăm, să aducem bucurie în sufletul omului! Omul trebuie să se simtă că este cu adevărat băgat în seamă. Avem nevoie ca să ne facem auziţi. Mesajul Evanghelic de astăzi este necesar ca să fie înţeles de către om, să-l spunem din suflet şi să trezească sufletul din întunericul păcatului. De fiecare dată când vorbim despre Mântuitorul Hristos, am în vedere acest lucru, ca întotdeauna cuvântul Lui Dumnezeu să părtrundă, cum spune Sf.Apostol Pavel, ca o sabie cu două tăişuri, până la despărţitura dintre spirit şi duh!
Rep: Nu credeţi că omul se complace într-un gen de autosuficienţă, de automulţumire, atunci când atinge un fel de prag al bunăstării materiale?
Dorim ca să trezim omul, să-l trezim spre nişte valori perene, ca spre un mesaj care îl cheamă! Deci, noi, suntem difuzorul, sau, mai bine zis, amplificatorul Lui Dumnezeu! Prin noi vorbeşte Dumnezeu, iar mesajul nostru trebuie să se adreseze omului! Avem nevoie de o renaştere spirituală. În orice latură ne-am aşeza, trebuie să realizăm un progres! Să nu rămânem închistaţi şi încremeniţi în anumite clişee pe care ni le-am făcut sau pe care alţii ni le fac!
Rep: Trăim într-o lume secularizată şi copleşită de viciile păcatului, aşa că aspiraţia omului spre mai bine, spre mai înalt, pare uneori greu de acceptat şi de asimilat!
Omul este o fiinţă dinamică şi spirituală, o fiinţă care sporeşte în fiecare zi şi care vrea să ajungă undeva mai sus. Dar, unde este acest sus? Pentru noi, creştinii, se află acolo unde este Împărăţia Lui Dumnezeu! Nu putem să facem nici prea mari progrese, nici din punct de vedere economic, dacă nu Îl avem pe Dumnezeu. Materia este inertă, şi nu are o conştiinţă de sine. Dacă materia ar avea o conştiinţă de sine, ea ne-ar spune ce trebuie să facem cu moleculele ei pentru a avea o lucrare perfectă!
Rep: Noi, oamenii, suntem prin excelenţă o dimensiune spirituală, nu-i aşa?
Evident, noi suntem aceia care modelăm materia. Aşadar, trebuie să descoperim raţiunea materiei, cum spun părinţii, logosul materiei sau logica materiei. Uneori, avem impresia că am înţeles lucrul acesta şi tocmai atunci ne aflăm la periferia lucrului care trebuie înţeles, pentru că o saturaţie şi o satisfacţie de sine te exlude din cercul acesta al interiorităţii esenţiale.
Biserica Mântuitorului Iisus Hristos este stâlpul şi temelia adevărului!
Rep: Vorbiţi cu atâta elocinţă despre „lucrarea” Lui Dumnezeu în biserică, dar aici, unde mulţimea „se mişcă” mereu, cum este percepută ea?
-Uneori, avem impresia că nu simţim „lucrarea” Lui Dumnezeu în biserică, Puterea Lui atotcuprinzătoare, fie datorită grijilor noastre, fie datorită neputinţelor noastre, dar ea se „lucrează”, pentru că biserica sfinţeşte, biserica binecuvântează, biserica poartă de grijă pentru fiecare în parte. Venind la biserică să te spovedeşti, îţi sunt iertate păcatele, iar când vii la biserică şi te împărtăşeşti, primeşti hrană trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Când vii la biserică pe ultimul drum şi preotul îţi citeşte dezlegarea, dezlegat vei fi aici, pe pământ, şi în ceruri eşti primit de Mântuitorul Iisus Hristos în Împărăţia Cerească. Iată că Biserica Mântuitorului Iisus Hristos este stâlpul şi temelia adevărului, este Casa unde noi suntem primiţi întotdeauna cu bucurie de Tatăl Cel Ceresc!
Rep: Faptul că vine atâta lume la slujbă, poate să ne dea mai multă încredere în ceea ce facem pentru întărirea credinţei?
-Să avem întotdeauna sentimentul că Iisus e alături de noi în Biserică, unde ne învaţă şi ne vorbeşte despre nevoile Sale, despre învăţăturile Sale, pentru ca noi să le primim şi să le aşezăm la sufletul nostru. Ceeea ce este pământesc trece şi se sfârşeşte, iar ceea ce este ceresc este veşnic, niciodată nu se întunecă şi nici nu asfinţeşte!
Rep: Credinţa este un „dar” al Duhului Sfânt sau poate fi considerată un rezultat al educaţiei permanente, al modelării sufletului nostru?
-Fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce Domnul ne dăruieşte. Unii am primit înţelepciune, cunoaştere, darul de a învăţa carte, şi aşa viaţa ne-a purtat pe diferite cărări, unii ajung în funcţii înalte, alţii ajung bogaţi, alteori îndestulaţi, fiecare după cum Dumnezeu i-a dat să împlinească în lumea aceasta. Trebuie să ştim că nimic nu e întâmplător la Dumnezeu, şi nimic nu se datorează puterilor noastre.
Rep: ÎPS Voastră, dacă Bunul Dumnezeu ne dăruieşte totul, atunci, la ce bun efortul fiecăruia dintre noi pentru a ne desăvârşi, pentru a făptui anumite lucruri?
Reţinem, din Sfânta Scriptură, că dacă Dumnezeu nu ar păzi cetatea, în zadar s-ar osteni cei ce o păzesc, în zadar vă sculaţi de dimineaţă şi în zadar vă culcaţi târziu, dacă Domnul nu v-a dat rod, dacă Domnul nu a dat pace familiilor voastre. Deci, cel care ne face să fim în demnităţi, să fim bogaţi, este Însuşi Dumnezeu, care dă cu prisosinţă, fără să păstreze ceva pentru El ne-a dat de toate, ca noi să putem da şi celorlalţi! N-a dat Dumnezeu bogăţie ca bogatul s-o păstreze numai pentru el şi s-o folosescă în scopul desfătărilor trupeşti. Ne spune Mântuitorul Hristos, uitaţi-vă la păsările câmpului, la păsările cerului, la crinii câmpului, la frumuseţea aceasta care întrece mult mai mult frumuseţea Împărăţiei lui Solomon!
Rep: Sfaturile duhovniceşti se pot asocia cu zicala potrivit căreia, cine are ochi să vadă şi cine are urechi să audă?
-De multe ori se întâmplă să auzim clopotul de la Biserică şi să ne astupăm urechile pentru că trebuie să ne ducem la târg. De câte ori ne cheamă Dumnezeu să ne spovedim şi noi amânăm, până când boala şi suferinţa pun atât de mult stăpânire pe noi, că nici urechile nu mai aud, nici ochii nu mai văd, şi limba ni se încleştează!
Rep: Care sunt cuvintele de suflet pe care le puteţi adresa celor care sunt prezenţi la Sărbătoarea „Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul” precum şi la alte praznice din bisericile şi din mănăstirile noastre din Gorj?
-E bine să purtăm de grijă sufletului nostru, ca să ne învrednicim cu harul Lui Dumnezeu, să dobândim şi să trăim ca pregustare, încă din această lume, viaţa cea veşnică. Să cunoaştem, prin puterea Sfântului Duh, pe Dumnezeu Tatăl, şi pe Iisus Hristos, trimis de El în lume. Cunoaşterea Lui Dumnezeu Tatăl, viaţa în Hristos, dobândirea Sfântului Duh, aceasta este misiunea de astăzi, de ieri şi de mâine a Bisericii, a tuturor vlăstarelor ei!
