Profesorul Duncea Ion, directorul care spunea că „profesorul nu trebuie să se plângă de elevi”

0
86

Grație informațiilor publicate în Monografia Liceului Rovinari, lansată în toamna lui 2016, și completată anul acesta, aflăm povești minunate despre dascălii altor vremuri! Cea de-a doua ediție a monografiei este sub semnăturile autorilor Cornelia Gheorghe, profesor și fost absolvent al Liceului Rovinari (omul care a scris primul volum n.red.) și pr. universitar dr. Gheorghe Popescu, fost cadru didactic al Universității „Babeș Bolyai” Cluj Napoca și fost absolvent al unității descrise în monografie. Grație acestei cărți aflăm lucruri interesante și despre profesorul Ion Duncea, cel care a ocupat funcția de director al liceului în perioada 1967-1973.

În 1963 se înființa Liceul Poiana Rovinari, actualmente Colegiul „Gheorghe Tătărescu” din Rovinari. Aproximativ 50.000 de elevi au învățat de atunci și până în prezent pe băncile acestei unități școlare. Primul director al Liceului Poiana, în perioada 1963-1967, a fost profesorul (pensionar în prezent n.red.) Constantin Țîrcă. În perioada 1967-1973, funcția de director a fost ocupată de profesorul Ion Duncea, și dumnealui pensionar acum. „Ca director, Ion Duncea s-a ghidat după câteva principii în raport cu elevii care au dreptul de a nu fi privați de învățătura atât de necesară. (…) Profesorul nu trebuie să se plângă de elevi, spunea domnul Duncea”, a scris profesorul Cornelia Gheorghe, în volumul mai sus amintit. Aceasta își amintește că „domnul profesor nu a făcut nicio concesie când a fost vorba de datoria la clasă, neacceptând din partea profesorilor absențe, dar tot dumnealui a știut să își apere colegii în fața nedreptărilor inerente. S-a bucurat de respectul și aprecierea elevilor care și acum își amintesc de personalitatea și verticalitatea dumnealui ca profesor. S-a remarcat tot timpul prin căldura umană și bucuria conversației”. Autoarea monografiei mai scrie în carte și despre generozitatea omului Ion Duncea. „De la dumnealui am aflat ce înseamnă cuvântul puericultură și tot atunci l-am văzut zâmbind prima dată. (…) ținuta sa impecabilă, intransigența, tonalitatea vocii te făceau să ai o atitudine corespunzătoare la clasă. Un om cum rar întâlnești!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here