spot_img
15.7 C
Târgu Jiu
vineri, martie 29, 2024
Altele
    AcasăHeadlinesRefugiul de la Suseni

    Refugiul de la Suseni

    Dincolo de porţile instituţiei, pentru ei începe lumea lor, singura pe care o cunosc, o lume în care îşi alină suferinţele şi îşi trăiesc bătrâneţile. Este vorba de 76 de asistaţi ai Complexului de îngrijire şi Asistenţă de la Suseni, care nu au alt refugiu decât cel oferit de Căminul pentru bătrâni de la Suseni. Alte zeci de dosare ale unor posibili beneficiari, aşteaptă un răspuns, însă la Suseni locurile sunt limitate.

    Capacitatea Căminului de bătrâni cu dizabilităţi de la Suseni este de 90 de locuri, în pezent de servicii benficiind 76. Mai sunt câteva locuri libere, după nişte calcule matematice simple, dar selecţia este una naturală în realitate. Nu se poate estima exact nici cât timp pot să rămână neocupate locurile care ieri, spre exemplu, erau încă libere, pentru că solicitările se înmulţesc. Întotdeauna, din puţinele locuri disponibile, două sunt ţinute pentru urgenţe. Beneficiarii trebuie să aibă un certificat de handicap, altfel, nu sunt primiţi în asistenţă. Conducerea Complexului de Îngrijire şi Asistenţă Suseni a declarat că sunt cazuri în care beneficiarii au ani de zile de când au fost găzduiţi la instituţie şi care încă se mai bucură de sprijinul familiilor, dar sunt şi situaţii în care vizitele se răresc cu anii care trec. Partea bună este că singurătatea acestor oameni este îndulcită cu niscai zâmbete şi vorbe de bine pe care le aud de la personalul medical, pe lângă atenţia de specialitate. „Solicitările sunt multe, iar selecţia este naturală. După ce un bătrân moare, altul îi ia locul. Dacă aparţinătorii se mai gândesc la bătrâni şi îi mai vor acasă să le facă înmormântarea, se ocupă ei, dacă nu, ne ocupăm noi”, a declarat Stelian Luca, directorul Complexului de Îngrijire de la Suseni care s-a arătat rezervat la a estima câte locuri libere sunt în acest moment la centru şi mai ales pentru cât timp. Directorul Luca a explicat că „Nu pot să spun cu exactitate. De ce? Pentru că pot fi libere 2 sau 4, dar se poate ca peste o oră-două, să vină cinci-şase dosare” a declarat Stelian Luca. În prezent, capacitatea Căminului de la Suseni se apropie de limită, dar au fost perioade când a fost sută la sută atinsă. Este foarte probabil ca situaţia să apară.

    Sistemul de asistenţă socială este însă deficitar să ajute toţi bătrânii care ar avea nevoie de ajutor. La Suseni şi Dobrita, cele două cămine de asistenţă sunt doar pentru vârstnicii cu dizabilităţi. Locurile sunt şi aşa limitate. “Sunt multe solicitări de intrare în cele două centre, dar nu toţi beneficiază de un certificat de handicap, fără de care nu se pot interna. La Suseni, capacitatea centrului este de 90 de locuri, iar la Dobriţa, de 60 de locuri. În aşteptare la Suseni sunt 5-6 dosare din partea unor posibili beneficiari, dosare care sunt în evaluare”, a declarat Dumitru Cotrună, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţia Copilului Gorj. Costurile lunare pentru un asistat se ridică la 2500 de lei, familia aparţinătoare achită însă doar 602 lei, diferenţa fiind suportată de stat. Se găsesc soluţii şi pentru bătrânii care nu au venituri de niciun fel.

    A venit la Suseni acum 17 ani

    Cel mai longeviv dintre asistaţi şi-a început viaţa la Centrul de la Suseni acum 17 ani, Are două fete, nu l-au lăsat de izbelişte, iar anii care s-au scurs, i-au adus şi bune şi rele. Penru că nu a avut unde locui şi să se şi îngrijească de sănătatea şubredă, a ales centrul de la Suseni. Nu are de ce să se plângă. „Nu aveam unde să merg decât în spitalul acesta. Acum după atâta timp mă simt foarte bine, după ce am avut parte de tratament şi conduită. Avem condiţii de viaţă. Am două fete şi un băiat, vin la mine de câteva ori pe lună. Nu am motive să mă plâng, am avut condiţii aici să mai rezist în viaţă. Am 76 de ani”, a declarat vârstnicul. Are şi ani buni de muncă, ca maistru forestier şi o viaţă plină de amintiri, dar a ieşit la pensie şi acum bătrâneţile şi le duce în liniştea unui cămin pe care a învăţat să-l iubească.

    „Am făcut oameni din ei”

    Două colege de cameră, în etate, au cu ce să îşi umple timpul. Nu pierd nici legătura cu lumea înconjurătoare, au tv în cameră, iar când vremea permite, se plimbă în natură. Primesc şi vizite, dar acum că este iarnă, mai rar. Ioana a fost învăţătoare şi a format generaţii întregi, i-au plăcut copiii ş i-a plăcut să-i facă oameni. “Familie nu prea mai am, am o fată dar şi ea este bolnavă. Acum că e iarnă, i-am spus să nu mai vină des. Aici am condiţii, căldură, mâncare, personalul se poartă bine cu noi. A fost internat şi soţul cu mine, acum 5 ani, dar a murit şi am rămas eu, singură”, a declarat femeia adăugând că „am predate la clasele I-IV, am fost învăţătoare, am făcut oameni din ei, doctori şi ingineri”. Poveşti ca ale lor, mai au şi alţi bătrâni la Suseni, nu toate sunt cu o fărâmă de fericire în ele. Sunt şi oameni mai năpăstuiţi, care sunt uitaţi efectiv de familii, abandonaţi infirmierilor şi personalului care însă nu-i poate uita, ignora sau să le întoarcă spatele. Munca nu este una uşoară, dar este umană şi plină de compasiune.

    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: