Un iubit profesor de matematică din municipiul Târgu Jiu, aflat la pensie, s-a stins din viaţă marţi, 20 octombrie. Foştii elevii, dar şi colegi au postat mesaje emoţionante pe Facebook, prin care îşi exprimă regretul cu privire la decesul dascălului Gheorghe Negulescu, căruia îi poartă un mare respect.
Cunoscutul dascăl de Limba și Literatura Română, Elena Roată, a posta un mesaj emoționant despre iluștrii profesori care ne-au părăsit în ultima perioadă: „În ultima vreme, ne pleacă mult prea repede profesorii dragi .Se strecoară printre amintiri pentru a deveni amintire. Decent ,așa cum au trăit. Cei mai „vechi” dintre noi i-au cunoscut, i-am respectat, i-am iubit. Ne-au respectat, întorcându-ne, printr-o vorbă înțeleaptă sau printr-un salut regal, gestul de recunoștință. Azi au plecat dintre noi Domnul Profesor Gică Negulescu și Doamna Profesoară Mirela Talabă, ieri, Domnul Profesor Pera. Acum câteva luni, Draga noastră Profesoară, colegă și prietenă, Carmen Negrea. Și tot atunci, un suflet tânăr, Doamna Profesoară Carmen Șofei. Mult prea repede! Acum un an, Domnul Profesor, Director și Profesor drag, Colea Bîcă. Mult prea repede!
Șirul elitelor care ne părăsesc nu se sfârșește. Ni se sting luminile, ne pleacă dascălii, se face întuneric! În sufletele noastre e iarnă. Iarnă grea, siberiană, care îngheață tot. Din lumea stelelor în care v-ați adăpostit, dragii noștri dascăli, colegi și prieteni, vegheați-ne! E atâta nevoie de Dumneavoastră, aici, pe pământ. Măcar un semn!“
„Un om de o rară profunzime şi înţelepciune“
Georgiana Peştişanu, fostă elevă a profesorului Gheorghe Negulescu, care s-a stins din viaţă, a postat un mesaj prin care îşi arată recunoştinţa față de perioada liceului: „Îmi este nespus de greu să scriu la timpul trecut despre Domnul Profesor Negulescu, iar majusculele nu sunt nicidecum rodul vreunei greşeli de tipar, ci expresia unui sincer şi adânc respect pe care i l-am purtat.
Cum altfel ai putea să vorbeşti despre un om cu o inimă largă, atât de mare încât să ne cuprindă în ea pe toţi? Chiar şi pe acei rătăciţi mai puţin talentaţi în ale matematicii, pe care îi trata cu multă înţelegere şi umor, în timpul popasului de patru ani pe băncile liceului, înainte de a deveni studenţi la… Filologie, precum subsemnata. Şi nu pentru ca ar fi fost un dascăl indulgent, ci pentru că, dincolo de aparenta jovialitate a domniei sale, de veselia sa contagioasă, se ascundea un om de o rară profunzime şi înţelepciune.
Un om care se bucura de fiecare succes al nostru aşa cum doar dumnealui ştia să se bucure, cu o bucurie caldă, copilăroasă , sinceră şi nedisimulată, caracteristică a oamenilor curaţi la suflet, niciodată măcinati de orgolii mărunte.
Iată de ce, aflând astazi din spaţiul virtual vestea fulgerătoarei sale dispariţii şi fiindu-mi imposibil să accept crunta evidenţă, mi-am sunat familia, pentru a întreba…daca este adevărat.
Am simţit nevoia să scriu acum, la ceas de seară, aceste rânduri, însoţite de trista reflecţie: A (mai) plecat un om bun. Dumnezeu să-l odihnească!“ „Un profesor exigent, un diriginte minunat şi persoana care a avut grijă ca petrecerile noastre să fie în gaşcă şi „de gaşcă”, dacă pot spune aşa. L-am apreciat cum s-a bucurat de fiecare zi din viaţa dumnealui şi sunt convinsă că, acolo Sus, mulţi vor invăţa matematică, iar dupa cursuri, se vor bucura de optimismul domnului diriginte.
Drum lin, domnule diriginte!“, a transmis Octavia Hantea, jurnalistă.