Evenimentul „Sânziene de asfalt” va avea loc joi, de la ora 12.30, în curtea Muzeului de Artă din Târgu Jiu.
„Vă așteptăm să sărbătorim sânzienele, ia și comuniunea omului cu natura, indiferent dacă acesta locuiește la sat sau la oraș. Este un eveniment menit să aducă în cotidianul urban un crâmpei din lumea satului de odinioară. Sunt doua lumi în oglindă, aparent distincte, cu spații și ritmuri diferite, însă cu trăiri asemenea și o permanentă pendulare între dorința de regăsire (sat) și necesitatea reinventării (oraș). În prezent, Sânzienele sau Drăgaica (vrednica urmașă a zeiței Ceres, în interpretarea romanității orientale de la Dunărea de Jos) se alătură, cu demnitatea rodniciei pe care o reprezintă, sărbătorii ortodoxe a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În această perioadă, soarele la zenit ține balanța zilelor și a nopților. Sub dogoarea sa își leagănă fruntea grâul hristic ce se macină pentru colaci de pomană și pâinea cea de toate zilele, iar hora este reprezentarea terestră a jocului său de lumină și căldură. Sânzienele sunt martore și chezașe ale deplinătății benefice a plantelor pentru leacuri. Este o sărbătoare a luminii, a prosperității și a libertății. Satul nostru de altădată, pe care aproape l-am uitat, a fost altarul nestrămutat al acestei sărbători. Astăzi, cununa de sânziene a celei mai frumoase fete din sat este prețuirea de care se bucură la oraș cei mai silitori copii la învățătură. Copiii sunt speranță, ca și florile! Dar florile câmpului se trec, se trec pentru a renaște. Cu gândul la zilele însorite de vară, în amurgul timpuriu al nopților de iarnă, vrednice femei nu le-au uitat. Cu mare îngrijire le-au pus, în culori vii, pe cămăși de sărbătoare, pentru a le avea mereu aproape. Așa că nu se poate o sărbătoare mai nimerită decât Sânzienele pentru a celebra, prin cămașa noastră cea bună, setea de sfânta datină, de pragul casei părintești, de satul în care întâi am fost în colindat copii. În acest context, muzeul nu poate fi privit neapărat ca un actant social. Acest statut s-ar potrivi mai bine partenerilor săi. Muzeul se constituie, mai degrabă, ca o punte. „Sânziene de asfalt” este deopotrivă un cadou, un spațiu al manifestării bucuriei pentru cei mici și cei mari dar, în același timp, este o invitație, o ademenire cu joaca, joc ritual și cântec, din partea satului“, a spus Albinel FIRESCU, muzeograf, șeful Secției de Artă și Etnografie.
