Scriitorul și jurnalistul Teodor Hossu-Longin a lansat, la sfârșitul săptămânii trecute, la Biblioteca Județean „Christian Tell“, trei cărți, două care îi aparțin, iar una care poartă semnătura mamei sale, cunoscuta jurnalistă Lucia Hossu Longin, realizatoarea documentarelor «Memorialul Durerii».
De asemenea, Teodor Hossu-Longin a fost prezent în două licee din Motru, unde a participat la întâlniri cu elevii. Proiectul pe care acesta îl desfășoară se numește „Cu cartea prin liceu“. „Am fost la două licee din apropiere. A fost o experiență extraordinară și foarte frumoasă. Îmi place foarte mult printre elevi. Deja, discutăm cu ei de la egal la egal. Liceenii de la Motru au fost foarte deschiși. La cele două întâlniri au participat peste 120 de elevi, ceea ce demonstrează că această generație nu este nici pe departe o generație pierdută. La doi ani de la începerea acestui proiect am vorbit cu mii de elevi și le spun că ei sunt spuma generației lor și că trebuie să meargă mai departe pentru că sita cerne“.
24 de personalități care au făcut posibilă Unirea Mare
Teodor Hossu-Longin a prezentat cartea mamei sale, la care a fost coordonator: „Este o lansare dublă cu trei cărți. Prima carte, cea mai importantă din toate punctele de vedere, este cartea mamei mele «Oamenii mari care au făcut România Mare». Este o carte care cuprinde 24 de personalități, care și-au pus viața la bătaie ca momentul 1918 să aibă loc. Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la această unire și mulți oameni au impresia că s-a făcut pentru că așa vrut Dumnezeu, ceea ce este departe de adevăr. Unirea s-a făcut grație efortului militar al României, grație sutelor de mii de morți și răniți, dar nu ar fi fost de ajuns, pentru că la momentul respectiv marile puteri nu ar fi acceptat apariția unui stat atât de mare în centrul Balcanilor, care să dărâme, practic, toate sistemele de apărare. Românii care au participat la această unire sunt niște personalități incredibile, sunt niște oameni care te fac să te gândești că nu ai de ce să te mândrești că au trecut 100 de ani, pentru că, dacă te uiți cine te conduce acum, începi să realizezi că în această sută de ani nu am făcut decât să regretăm. (…) Este sinistru că toți acești oameni, în afară de cei care au murit de moarte bună în perioada interbelică, au fost omorâți de comuniști. Toți au murit fără niciun fel de excepție în pușcăriile comuniste. (…) Cartea aceasta va fi continuată în acest an de un al doilea volum, care continuă prezentarea acestei generații“.
„Mortua Est“ și „13, cu noroc“
Scriitorul Teodor Hossu-Longin a făcut o scurtă descriere a cărțile lansate la Târgu Jiu: „Ediția a II-a a romanului „Mortua Est“ a ieșit chiar acum câteva zile de la tipar. Cartea are o poveste destul de lungă. Eu am debutat acum 20 de ani cu un volum de proză scurtă, intitulat «Crima și alte povestiri», care a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, după care 19 ani nu am mai scris nimic. Tatăl meu, care a fost scriitor și jurnalist, m-a tot bătut cap să scriu, dar eram tânăr și nu prea îmi plăcea să ascult de părinți, dar am început să lucrez la romanul «Mortua Est», dar nu l-am terminat. Acum doi-trei ani, tata s-a îmbolnăvit și când mi-am dat seama că o să-l pierd am zis să termin cartea ca să-i fac o ultimă bucurie în viață. Din păcate, nu am apucat să fac acest lucru, pentru că s-a prăpădit ca înainte să termin cartea. Ea a apărut în anul 2017, sub tutela «Târgul Gaudeamus», iar până anul trecut, în iunie, s-a epuizat. La cartea Românească a luat premiul pentru proză. Am reușit să scot ediția a II-a. Este o poveste a generației mele, a tinerilor de 18, 19, 20 de ani, care la Revoluția au fost prinși în nebunia a tot ce însemna Piața Universității, au fost bătuți de mineri, internați prin spitale, în pragul morții și au decis să plece din țară. Acest drum îl are și Mircea, eroul principal, care ajunge în lagăr și încearcă să se integreze, dar nu reușește. Se întoarce în țară la începutul anilor 2000 și realizează că nu se mai integrează nici aici. (…) Este o carte extrem de actuală în acest moment, când copiii din generația aceasta preferă să plece din țară decât să rămână și să se lupte. Era o vorbă pe vremea lui Ceaușescu era un efort foarte mare să pleci din țară, dar acum este un efort ca să rămâi.
Volumul „13, cu noroc“ este o carte împărțită în două. În prima parte sunt 13 proze scrise de mine anul trecut în iarnă și în primăvară, la care am adăugat volumul de debut, care este tot de proză scurtă. (…) Cititorul vede ceea ce înseamnă evoluția unui scriitor. Sunt prozele de acum și imediat vin prozele de acum 20 de ani“.
Frapat de clădirile de pe Calea Eroilor
Teodor Hossu-Longin a fost frapat de clădirile urâte de pe Calea Eroilor: „Eu am învățat în Cotroceni, un cartier al Bucureștiului cu niște case superbe. Mergând pe Calea Eroilor și ducându-ne către șina de tren, pentru că este prima cu care te întâlnești când te duci către Coloana lui Brâncuși, de-a stânga și de-a dreapta am văzut niște case extraordinare, alături de niște case extraordinar de urâte. Am zis ca măcar pe strada asta care ar trebui să fie un loc de beatitudine, să te plimbi și să te gândești la Brâncuși, la ceea ce a putut să nască acest neam și să nu vezi termopane din plastic și coloane ale infinitului imbecilității. Nu se poate așa ceva“.
