Tată şi fiu, cariere în oglindă

0
74

Aşchia nu sare departe de trunchi. Această sintagmă este valabilă pentru un tânăr gorjean care a decis să calce pe urmele tatălui său. Cătălin Stanciu, un tânăr de 24 de ani, a ales să devină pompier deşi ştia la ce riscuri se expune, graţie tatălui său care profesează în acest domeniu de 26 de ani.

De câteva zile, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Gorj se poate lăuda cu o echipă de invidiat. Vorbim despre plutonierul adjutant Stanciu Stanciu, de 46 de ani, şi fiul acestuia Cătălin Stanciu, de doar 24 de ani. Deşi ştia că meseria de pompier nu este deloc una uşoară, dorinţa de a deveni salvator a fost arzătoare. Încă din adolescent, Cătălin a decis să meargă pe acelaşi drum profesional ca şi tatăl său.

,,Tată şi fiu în familia noastră! Tatăl, plutonier adjutant Stanciu Stanciu, are 46 de ani, iar ultimii 26 i-a dedicat salvării de vieţi. Când îţi trăieşti copilăria lângă un tată erou, care în fiecare zi îşi riscă viaţa pentru a-şi ajuta semenii, îţi doreşti să ajungi ca el, îţi doreşti să trăieşti şi tu demnitatea şi onoarea militară şi să profesezi în cea mai nobilă misiune, aceea de a salva vieţi şi bunuri. Acelaşi lucru l-a făcut şi sergentul major Stanciu Cătălin care a ales să îşi dedice viaţa salvării de vieţi. Face acest lucru de aproape 4 ani, sub comanda şi supravegherea atentă a tatălui său, iar acest lucru nu este nici pe departe un favor, exigenţele tatălui fiind foarte mari, pentru că orice tată îşi doreşte ca fiul său să fie cel mai bun şi să obţină cât mai multe realizări profesionale. Suntem mândri să vă avem printre noi şi ştim ca ne putem baza pe profesionalismul vostru”, a declarat Florin Chisim, purtătorul de cuvânt al ISU Gorj.

Încă de mic copil Cătălin se vedea un urmaş demn al tatălui său.

,,Încă de pe vremea când eram copil mă fascina foarte mult meseria tatălui meu. La obişnuita întrebare «Ce vrei să devii când vei fi mare?», eu răspundeam cu drag că vreau să fiu pompier. Pe atunci nu ştiam prea bine ce presupune această meserie, dar numai conceptul de a fi asemenea tatălui meu pe care îl vedeam un erou, de a putea salva vieţi, mă încânta enorm. Ce-i drept, cu trecerea anilor, visul meu a rămas acelaşi, iar după terminarea liceului am avut oportunitatea de a mi-l îndeplini. După luni de pregătire am fost admis la Şcoala de Subofiţeri «Pavel Zăgănescu» Boldeşti”.

Chiar dacă ştia că această meserie presupune şi riscuri, nu numai satisfacţii, Cătălin nu a renunţat niciodată la visul de a deveni salvator.

,,Pe parcursul celor doi ani de instruire în cadrul şcolii am simţit că acest lucru este ceea ce vreau să fac în viitor. Însă, adevărata mulţumire sufletească am simţit-o atunci când, în urma unui incident neplăcut, am putut salva o viaţă. E adevărat că sunt multe riscuri, dar nu m-am gândit niciodată să renunţ şi nu o voi face niciodată”, a povestit Cătălin Stanciu, tânărul angajat al ISU Gorj.

O bucurie fără margini l-a încercat pe plutonierul adjutant, Stanciu Stanciu, atunci cănd fiul său l-a înştiinţat că vrea să îi calce pe urme.

,,La început a fost surprins, nu se aştepta să îl urmez, dar m-a susţinut şi a fost foarte bucuros. M-a sfătuit să învăţ şi să fiu întotdeauna atent şi pregătit să intervin în orice situaţie neprevăzută. Tatăl meu e puţin mai exigent cănd vine vorba de datoria pe care o avem, dar de la el am învăţat cele mai multe lucruri. De la cum să sting un incendiu de mai mari dimensiuni, până a avea o inimă tare. M-am obişnuit cu prezenţa lui şi colaborăm ca doi colegi în îndeplinirea aceleiaşi misiuni”, a mai povestit Cătălin Stanciu, tânărul angajat al ISU Gorj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here