Mai multe cadre didactice de la Şcoala generală nr 8 din Târgu Jiu, alături de părinţii elevilor şi conducerea unităţii de învăţământ au adus sâmbătă, în zi de Sfântă sărbătoare, zeci de pachete cu ajutoare unei familii nevoiaşe, cu 9 copii din localitatea Cărbuneşti –sat. De la haine şi cărţi pentru copii, până la produse alimentare, fructe şi legume, ba chiar un frigider, convoiul umanitar a fost un adevărat complice al lui Moş Crăciun.
Curtea familiei s.a umplu cu pachete cu haine groase, pilote, jucării, dulciuri, dar mai ales cu cele trebuincioase copiilor să treaca peste iarna grea, inclusive cărţi şi caiete- Lista poate continua, pentru că la familia Popescu, au ajuns trei microbuze încărcate cu ajutoare. Iniţiativa se împarte între profesori şi părinţi, dar şi tineri care au găsit voinţă şi resursele necesare.” Suntem mai multe cadre didactice de la Şcoala “Constantin Săvoiu”, un grup de părinţi, elevi dar şi tineri care au vrut să aducă o rază de bucurie acestor copii, cu toţii încercând să aducem o lumină de sărbători. Nu am făcut un inventar al celor aduse aici, dar la şcoală am adunat cât s-a putut, de la cărţi, caiete, ghiozdane, pentru că am înţeles că frecventează cursurile şcolii din Târgu Cârbuneşti şi au rezultate foarte bune. Am mai avut grijă ca acestor copii să nu le lipsească nimic şi îi ajutăm ori de câte ori putem”, a declarat directorul adjunct al Şcolii generale Constantin Săvoiou din Târgu Jiu, Ileana Mincu. Şi părinţii care s-au implicat au avut aceeşi motovaţie nobilă.” Încercăm în pragul sărbătorilor de iarnă să fim mai buni, să dăm, pentru a primi şi noi, mai târziu, nu neapărat de la nevoiaşi, ci de la forţa divină.Am fata în an terminal, dar nu mă voi opri aici cu astfel de acţiuni. Fiecare a contribuit cu puţin şi s-a strâns foarte mult”, a declarat Nicu Bobu, preşedintele Organizaţiei de părinţi –clasa a VIII- C.
Au povestea lor
Le-a dat Dumnezeu mulţi copii, cel mai mare de 17 ani, cel mai mic, trecut puţin de doi ani. Este povestea amară a unor copii nevinovaţi, pentru care viaţa nu se arată deloc în roz şi care nu mai au mamă, de doi ani, când aceasta a murit dând viaţă şi celui mai mic dintre fraţi.De toţi cei 9 copii, are grijă tatăl, Traian Popescu, templar de meserie şi care face tot ce-I stă în putinţă să le asigure traiul de pe o zip e alta. Deşi are multe greutăţi şi cea mai mare povară este lipsa banilor, Traian nu a uitat să zâmbească.O face atunci când vorbeşte de copiii lui şi spune că “Toţi care au vârsta potrivită, merg la şcoală să înveţe carte şi să devină oameni”. Dovadă că îndemnul tatălui este urmat de copii, vine de la una din fete, care acum este în clasa a V-a şi aşa cum poate are le rândul ei grijă de frăţiorii mai mici. “Ne descurcăm bine acum că am primit atâtea lucruri, pe care nu le aşteptam. Mă bucur pentru fraţii mei, va fi mai bine de acum încolo” spune fetiţa, mărturisindu-ne că vrea să devină educatoare. O altă soră rămâne aproape înmărmurită când şi-a văzut fraţii, mici şi mari, cu braţele încărcate cu jucării şi dulciuri, iarr ei tot mai căutau prin pachetele care parcă nu se mai terminau.Copila nu s.a putut însă bucura de nimic, iar lacrimile pentru mama pierdută au spus totul. În mijlocul copiilor stă, şi la bine şi la rău, tatăl. “Sunt multe de făcut pentru ei, dar le sunt şi tată şi mamă. Lucrez tâmplărie, ce găsesc în sate. Nu am venituri decât 320 de lei, lunar, dar mai vedem de animalele din curte, că avem şi păsări şi porci. Suntem mulţumiţi pentru toate aceste ajutoare, mai ales acum de sărbători”, a declarat Traian Popescu, tatăl, care a rămas să vadă mai departe de familie şi gospodărie, ajutat de frate, tatăl său de 85 de ani şi de o femeie din sat care se îngrijeşte de cei mai mici.
