Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj a organizat vineri, 9 Mai 2014, desfășurarea Simpozionului cu tema „9 Mai – Ziua Europei”, la care au participat cadre didactice şi studenţi ai Universităţii, reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi centrale, directori şi cadre didactice din liceele şi şcolile gorjene.
În cuvântul de deschidere a simpozionlui, domnul profesor univ. dr. Adrian Gorun a spus printre altele: „Sărbătorim azi o dată importantă, ca omagiere și ca o retrăire a Zilei Europei, a Europei, ca o stare de spirit, ca un proces realizat în timp și pe care îl percepem astăzi din perspectiva României, o țară cu drepturi depline în Uniunea Europeană”. Să precizăm că simpozionul a fost programat prin câteva intervenții, dar în același timp, și prin participări ale unor cadre didactice universitare, ale studenților, ale celor din învățământul preuniversitar, în domenii de interes general, prin care s-a dorit evidențierea modului în care o stare de spirit a evoluat, și mai ales modalitatea prin care s-a ajuns ca Europa de azi să reprezinte casa în care venim cu toții să ne simțim bine. Titlurile comunicărilor prezentate au fost: „Premise sociale și politice ale Europei premoderne”(prof. univ. dr. Adrian Gorun), „O Românie puternică într-o Europă unită”(Mihnea Costoiu, Ministru delegat pentru Învățământul Superior, Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică), „Perenitatea ideii de unitate – în spațiul de civilizație europeană” (prof. univ. dr. Moise Bojincă, Rectorul Universității), „Ziua Europei – o sărbătoare a unității în diversitate” (prof. Ion Ișfan, inspector școlar general, IȘJ Gorj), „Sistemul politic al Uniunii Europene între interguvernamentalism și supranaționalism” ( prof. univ. dr. Sorin Purec).
„Modalitatea în care au fost puse bazele Europei ca stare de spirit”!
Într-o amplă și documentată expunere de ținută științifică, așa cum ne-a obișnuit mereu, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun a ținut să sublinieze: „Modalitatea în care au fost puse bazele Europei ca stare de spirit și în același timp ca o revendicare a suveranității într-un spațiu determinat, pentru a demonstra cum a putut evolua Europa, de la acea stare generală de „bellum omnium contra omnes” (Thomas Hobbes), până la o Europă unită, o Europă a păcii, a dezvoltării și progresului, cu toate dificultățile pe care le presupune acest concept”. Analizând premisele sociale și politice ale Europei premoderne, vorbitorul a precizat că în decursul timpului s-a conturat în cercetările atropologice și sociologice ideea că imaginea Europei preliberale era definită printr-un termen vag, util pentru o anumită perioadă de timp, anume “vechiul regim”! Termen care a fost analizat dintr-o excepțională perspectivă de către sociologul Pierre Manent, care a realizat istoria intelectuală a liberalismului, considerând că noțiunea de „vechiul regim” este una profund negativă și retrospectivă, dar tot el este acela care ne propune o altă noțiune, pozitivă și prospectivă, anume “era monarhiilor care revendică ideea de suveranitate”, cea care demonstrează, pe de o parte, care este lumea din care a apărut și s-a conturat, iar apoi ne demonstrează, cum anume s-a dezvoltat în varii teritorii Europa, astfel încât să fie invocată spre a demonstra diversitatea identităților, mai ales că azi se discută atât de mult despre suveranitatea limitată. În continuare, Președintele Senatului Universității “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu a evidențiat modelele politice care s-au constituit și instituit în Europa, după căderea Imperiului Roman de apus și instaurarea stării de dezagregare generală, începând cu imperiul, prin formele sale istorice cunoscute, continuând cu cetatea, continând apoi cu biserica, cea care este pusă în fața unei probleme teologico-politice care trebuia să recurgă la o amplă problematică ce vizează o latură conjuncturală, dar și una structurală, pentru că în condițiile de degradare a formelor politice, biserica ocupă un loc gol și este dispusă ca să preia unele din funcțiile civile și chiar politice. Dar, să nu uităm, a precizat d-l Adrian Gorun, că: „Prin definiția sa, biserica reprezintă, pe de o parte, calea spre mântuire, care se realizează în această lume, iar pe de altă parte, așteptarea pentru o altă lume, cea a vieții veșnice. Prin urmare, biserica va căpăta anumite forme de control asupra autorităților politice, mai ales în perioada de început, dar nu se va putea institui ca formă de organizare politică”! În concluzie, a ținut să precizeze vorbitorul: “Nici imperiul, nici cetatea și nici biserica, nu au fost formele politice care s-au instituit pe deplin, ci monarhia! Monarhia a câștigat treptat suveranitatea pe un anumit teritoriu, pentru că imperiul nu putea reveni într-o Europă extrem de divizată. Este imposibilă o comandă unică pe un teritoriu atât de divers, în condițiile în care impune unicitatea. Pe de altă parte, apare un gen de universalitate care este impusă de biserică. Monarhia vine și substituie imperiul, chiar dacă ea nu este atât de universală ca imperiul și nu este în contradicție cu universalitatea bisericii! Cetatea nu putea să revină ca formă de organizare, pentru că era în disoluție! Monarhia este cea care respectă principiul suveranității pe un anumit teritoriu, regele fiind susținut de biserică prin grație divină! Se spune, astfel, că Dumnezeu a coborât pe pământ prin intermediul monarhului. Monarhia va legitima dreptul de proprietate, libertățile individuale, principiul separației puterilor, despre care discută Montesquieu, pentru că ea dezvoltă spiritul identitar, chiar spiritul european, privit într-o anumită dinamicitate. Aș încheia prin a spune că suveranitatea exprimată prin voința poporului impune întotdeauna și forma de guvernământ”, a precizat în cele din urmă domnia sa.
“Spațiul european, leagăn al uneia dintre marile civilizații ale lumii”!
La rândul său, domnul Mihnea Costoiu a precizat că au trecut 64 de ani de când mergem în direcția unei Europe unite, iar: „Dacă vorbim despre România în context European, avem în fața noastră o Românie obligată să fie puternică și necesară, într-o Europă unită. În momentele în care Europa se confruntă cu probleme majore de securitate, este important ca vocea Românei să se audă! Este vocea fiecăruia dintre noi, este vocea sistemului de învățământ, a unui sistem politic rațional, înseamnă o cultură reală pe care acest popor o produce, pentru că nu este ceva desuet să vorbim despre o Românie puternică și chiar despre patriotism”.
Rectorul Universității „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, domnul Moise Bojincă a evidențiat faptul că de-a lungul timpului, în acest spațiu de civilizație europeană s-a dezvoltat ideea unității, cea care s-a manifestat într-o varietate de diversități și tipologii. „Spațiul european, leagăn al uneia dintre marile civilizații ale lumii, s-a confruntat cu ideea de unitate încă din perioada antichității. Europa este deopotrivă expresia unității în diversitate, a comunității de civilizație, dar și a divizării politice, economice și uneori chiar culturale! În spațiul european, unitatea de credință determină unitatea de civilizație, și mai ales o unitate sub aspect filosofic. Dincolo de faptul juridic al aderării prin tratat la Uniunea Europeană, rămâne această idee de integrare, ca preocupare și ca acțiune concretă de asimilare continuă a valorilor politice, juridice și de securitate europeană. Este nevoie de un efort propriu, intens, întrucât odată cu aderarea, am trecut de la speranță la nevoia de cunoaștere, de a cunoaște și a înțelege, de a aplica printr-un efort decisiv și susținut atribuțiile regulilor politice, dar și exigențele statutului European”. În concluzie, domnia sa a precizat că devenirea României în interiorul Uniunii Europene “va determina realmente o altă istorie, o istorie pe care România o merită demult, dar, de care, din păcate, nu a avut parte până în prezent”.
„S-a putut desprinde ideea perenității și continuității valorilor în spațiul European”!
Prof. univ. dr. Sorin Purec a scos în evidență că o serie de curente de gândire europeană acceptă federalismul, însă ele diferă prin raportul pe care îl stabilesc între statul-națiune, instituțiile supranaționale și alți actori locali sau regionali, mai ales că federalismul este un instrument instituțional tradițional, care asigură un statut de quasi-stat sau de suveranitate limitată comunităților care doresc să aibă propria lor autonomie, mai ales în condițiile în care comunitățile entice se bucură de autogestiune a zonei lor. El a ținut să accentueze faptul că principala problemă a federalismulului este dată de compromisul ce trebuie realizat între suveranitatea centrală și autonomia fiecărei componente autonome, iar: Răspunsul simplu că Uniunea Europeană este o construcție particulară, ca Uniune Europeană, nu este satisfăcător”!
Inspectorul Școlar General, d-l prof. Ion Ișfan a spus printre altele: „Ca la orice aniversare, trăiesc sentimentul că Ziua Europei este ziua fiecăruia dintre noi, că ne simțim aproape prietenii, familia, că ne bucurăm să reflectăm la ceea ce va urma! Ne punem speranțe legate de un viitor comun, luăm decizii care se bazează pe acest viitor, conștienți de valoarea deciziilor noastre, conștienți fiind că de acestea depinde destinul cetățenilor Europei de astăzi și de mâine, împlinirile noastre și ale copiilor noștri”! În cuvântul de încheiere a Simpozionului, d-l prof. univ. dr. Adrian Gorun a sintetizat faptul că din luările de cuvânt, în primul rând s-a putut desprinde ideea perenității și continuității valorilor în spațiul european, în condițiile în care România este în permanență în prim plan, iar noi accedem la acceptarea genezei culturale și politice unitare, prin asigurarea unui echilibru valoric și funcțional în Europa unită, prin valorificarea potențialului fiecărei țări pe vectorii prestigiului, universalității și unicității.
