11 suflete într-o clasă. 11 suflete de diferite vârste, cu coroniţe de flori alături şi cu buchete pentru „doamna”, că doar se apropie sfârşitul anului. Vorbim despre micuţii de la Şcoala Primară din Hodoreasca, comuna Câlnic. Învaţă în aceeaşi clasă, mânaţi de dorinţa de a studia şi a ajunge oameni mari. Pentru că sunt copii puţini în acest sătuc autorităţile au decis să păstreze această clasă, chiar dacă în ea învaţă şi copii de clasa I şi a II-a şi a III-a sau chiar a IV-a. Părinţii au fost de acord cu studiul simultan pentru că posibilităţile financiare reduse nu le permit să îi ducă la alte şcoli din localitate sau chiar de la oraş. Pentru ei aici este colţişorul lor de Rai.
Acest reportaj vorbeşte despre carte şi despre elevii care pot învăţa în orice condiţii, fără a impune nici un fel de pretenţie, ştiind că oriunde dacă ai carte…ai parte. Dacă la şcolile din oraş clasele sunt arhipline, la sat situaţia se schimbă. Ei bine, micuţii din satul Hodoreasca învaţă în aceeaşi clasă, chiar dacă sunt de diferite vârste. Cuminţi, aşezaţi în bănci, elevii cred cu tărie în doamna lor, care îi ajută de doi ani să îşi urmeze paşii către viitor. Sunt mici, dar aspiraţiile lor sunt mari şi în acest moment doar asta contează. Ieri a avut loc serbarea de final, o serbare care le-a adus premii şi chiar bucuria de a purta coroniţe de flori, fiind desigur toţi premianţi. „Îmi place să învăţ. Îmi place să citesc poveşti şi la şcoală îmi place mult. Doamna învăţătoare ne învaţă lucruri frumoase. Nu contează că suntem din clase diferite. Ne înţelegem bine”, a spus Denisa, elevă în clasa a III-a. Părinţii au fost de acord cu studiul simultan pentru că elevii nu mai sunt nevoiţi să străbată kilometri întregi prin zăpadă sau prin ploi. Aici este aproape iar cheltuielile sunt reduse la maxim. „Este foarte bine aici. Şcoala este dotată iar copiii învaţă lucruri foarte bune. Ne place mult de doamna învăţătoare şi ne place cum lucrează cu ei. E bine că e aşa aproape. Am insistat mult să rămână aceste clase pentru că este foarte greu să îi dăm departe. Aici aproape e altceva”, a spus mama micuţei Denisa.
Munca din spatele rezultatelor….
Cu emoţii, învăţătoarea lor vorbeşte despre efortul depus, despre zecile ore de studiu şi bineînţeles despre răbdare. A face lecţiile simultan cu elevi de toate vârstele este o artă şi se vede clar că tânăra învăţătoare şi-a însuşit această artă. „Activitatea este un pic mai dificilă pentru că atenţia lor trebuie să se împartă. Fiind clase de simultan atenţia lor trebuie să se împartă, să fie concentrată pe studiul specific clasei. Ni se mai întâmplă să facem exerciţii combinate, pentru ca toată lumea să priceapă ce are de făcut. Activitatea este foarte bine pregătită dinainte. Nu este greu pentru că îmi place ceea ce fac. Documentarea din fiecare zi contează, astfel că merg la ore pregătită să ţin pasul cu ei şi cu ce se întâmplă în lume”, a spus învăţătoarea Grecu Ramona.
Zeci de kilometri cu bicicleta pentru prichindei
Şcoala este dotată cu materiale didactice potrivite vârstei micuţilor, cu centrală proprie, chiar cu calculatoare conectate la internet. Astfel că micuţii sunt ancoraţi în realitatea cotidiană şi ştiu toate aceste tehnologii, care îi ajută foarte mult să se dezvolte. În aceeaşi şcoală, micuţă, se afla şi grădiniţa, dar într-o altă sală. În clasa prichindeilor sunt 10 scăunele şi jucării cât cuprinde. Nici pe ei părinţii nu i-au dat la grădiniţele de la oraş, pentru că la fel, posibilităţile financiare reduse îşi spun cuvântul. Pentru ei însă ieri ziua a fost una cum nu se poate mai tristă, pentru că doamna lor educatoare a ieşit la pensie, după 40 ani de muncă asiduă. „Au fost ani frumoşi, ani în care am învăţat să iubesc copiii şi să îi ascult. Sunt mici dar ştiu multe lucruri frumoase. Sunt copii cu probleme poate pe care am încercat să îi ajut. Mă despart cu greu de ei. Au fost 40 de ani în care am făcut naveta cu bicicleta dar nu îmi pare rău. Ştiu cât a contat să îi ajut pe aceşti micuţi”, a spus Margareta Ţigăreanu, educatoare la Şcoala din Hodoreasca. Pentru aceşti micuţi timpul stă în loc. Într-un peisaj de poveste, la umbra pădurii se află această şcoală care are nici mai mult nici mai puţin de două clase. Cu toate acestea aici este căminul lor şi pentru ei aici este locul de unde vor învăţa să crească mari. Pentru ei aici e…acasă.
