Sentinţe depresive

Adrian Năstase aparţine vârstei a III a. El este pentru mulţi politicieni ai momentului nu numai un exemplu ci şi un înţelept. După ciclurile jupiteriene de la 54 ani şi şapte luni, adică de atunci de când mai era încă premier, Năstase urma traiectoria firească a înnobilării personalităţii şi, dacă ar fi câştigat alegerile prezidenţiale cu siguranţă ar fi avut metode de combatere a mecanismului depresiv care a pus stăpânire pe acest personaj exact din acele momente ale înfrângerii. Năstase avea un comportament melanconic vizibil, chiar dacă încerca să-l mascheze cu un umor rafinat. Şicanele care au apărut prin înaintarea procesor ci diverse implicări ale fostului premier către instanţe dar şi trecerea în planul secund a activităţii politice au determinat, în mod sigur, schimbări în viaţa sa particulară. Nici unul dintre noi nu ştie cum dormea Năstase, dacă avea tulburări de somn sau dacă avea astenie pentru că despre tulburări de memorie sau de adaptare nu se poate vorbi. Francezii spun „omul îmbătrâneşte după cum a trăit”, iar dacă din punct de vedere fizic Năstase părea să se conserve, din punct de vedere sufletesc, Dumnezeu ştie ce s-a întâmplat cu el. Printre politicieni Năstase era un înţelept şi în ciuda unei relaţii proaste cu actuala putere, performanţele sale administrative îi relevau din plin tăria, ştim foarte bine că însuşi Băsescu i-a apreciat performanţele. Pe deasupra Năstase este mason şi masonii au un cod al onoarei care ar fi putut genera tentativa de suicid. Simplitate, modestia şi nobleţea personalităţii sale căpătaseră, ca urmare a sentinţei judecătoreşti, o turnură insuportabilă. Nu consider gestul lui Năstase un semn de slăbiciune sau de psihism ci unul de bărbăţie în faţa unei sentinţe pe care de asemenea n-o consider nedreaptă. Nedrept este faptul că în „trofeul calităţii” Năstase nu era dirijorul, conducătorul, arhitectul, el era una dintre piesele executante. Nu o dată oamenii politici semnează ca primarii şi după aceea plătesc lucruri pe care nu le-au făcut. Aici justiţia trebuie să pună ordine şi chiar dacă este condamnat politicianul Năstase este inadmisibil să scape omul cu banii, directorului de campanie, cel care ar fi trebuit să-l ferească de rău, indiferent cine este acesta. Doar aşa sentinţa este corectă. Numai că acel individ nu va fi suficient de tare ca să-şi pună vreodată pistolul la tâmplă. Acela n-a fost învins şi a pregătit înfrângerea echipei pe care o conducea, echipă din care a făcut parte şi Năstase.