SINDICALIADA

Chiar dacă este destul de solidă argumentaţia că pilele şi nepotismul au făcut legea dintotdeauna, făcând-o şi în zilele noastre, lucrurile nu stau chiar aşa, în toate cazurile. Sunt destule cazuri de copii săraci, chiar şi fără părinţi, care au ajuns în elitele societăţii, prin mintea, munca şi seriozitatea lor. S-a constatat în timp, că aşa cum este şi firesc, mult mai utili au fost pentru societate, indivizii care au pornit de jos, în mod sănătos, prin munca lor dovedind că îşi merită ascensiunea şi locul potrivit pe care îl ocupă. Bine, sunt numeroase şi acele cazuri în care cei plecaţi de jos, şi-au căpătat pe parcurs sprijinul necesar, care să-i propulseze peste nivelul pe care nu l-ar fi depăşit nicicum. Şi mai este o categorie pe care vreau să o amintesc, şi anume acea a oportuniştilor. Aceştia s-au strecurat, s-au băgat, s-au înşurubat, acolo unde trebuie, au profitat de momentele favorabile, uneori călcând chiar pe cadavre. Mare forfotă şi haos, prin sindicatele miniere şi energetice. Membrii sindicatelor sunt într-o continuă forfotă, într-o continuă degringoladă şi incoerenţă. Se fac migrări masive dintr-o parte în alta, nimeni neştiind dacă face bine că rămâne sau că pleacă. Dezinformările, manipulările şi diversiunile sunt la ele acasă. Toată lumea se contrazice cu toată lumea. Se face greva foamei, în serii. Un lucru este destul de clar, indiferent cum se va termina circul sindical; federaţia sindicală nu va mai avea forţa pe care a avut-o, în nici un caz. Sindicatele conduse de Marin Condescu au fost unele puternice, stabile, au obţinut drepturi peste cât au sperat şi au avut puteri peste cât ar fi fost nevoie. Acum est un fel de vai de lume! Pe lângă faptul că se duc lupte pe sub masă, planează mereu acel pericol al dispariției CEO. Că de fapt, se urmărește închiderea acestui colos economic, indiferent unde se va afla conducerea acestuia. Ei fac în comun, greva foamei, fac zgomot, fac ce fac, dar tot fragmentați sunt. Mă refer la lideri și sindicaliștii de rând …