Care credeţi că va fi decizia mai marilor din Economie în ceea ce priveşte sediul CE Oltenia? Unde ar trebui să se înfiinţeze, la Turceni sau la Târgu-Jiu?

„Sediul unei entităţi economice mastodont de talie europeană precum este CE Oltenia nu trebuie ales pe criterii politice şi/sau sindicale, pe orgolii sau interese de grup, pe criterii conjuncturale. Sediul trebuie ales pe criterii manageriale pe termen lung, funcţie de ce-şi propune să facă acest nivel ierarhic, în funcţie de perioada de viaţă a acestei entităţi, în funcţie de versiunea privatizării, în funcţie de diapazonul UE. Ţinând cont că ponderea activităţii miniere şi energetice se află în Gorj, este limpede că sediul lucrativ se justifică să fie în Gorj, iar punct de reprezentare în Bucureşti. La alegerea sediului între Turceni şi Târgu-Jiu trebuie cântărite avantajele şi dezavantajele: existenţa celor două nivele ierarhice în acelaşi sediu cu termocentrala Turceni va influenţa subiectiv priorităţile între mineri şi energeticieni, ponderea personalului din CEO fiind cu profil energetic veniţi din Craiova, existenţa sediului la Turceni va atrage mai mulţi specialişti din Craiova decât din Târgu-Jiu, mai ales dacă nu vor exista diferenţe esenţiale de salarizare. Sediul termocentralei Turceni nu este dimensionat pentru cele două nivele ierahice, aeroportul din Craiova facilitează întâlnirile CEO cu partenerii interni şi externi, motiv pentru care oficialităţile gorjene trebuie urgent să demareze acţiunea AEROPORTUL în Târgu-Jiu. CEO fiind un pol financiar şi strategic personalul acestuia nu trebuie să se calce pe picioare cu cel de la nivelele ierahice inferioare şi lista poate continua. Dacă extragem din strategia energetică a României, zona Olteniei nu sediul CEO este important (care se alege de nişte personalităţi care peste 5-10 ani vor fi la pensie), elementul cel mai important îl constituie resursa umană de specialitate de care depinde competitivitatea energiei din Oltenia pe piaţa energetică naţională şi europeană. Viitorul CEO depinde de pregătirea şi perfecţionarea permanentă a resursei umane, depinde de pepinierele (şcoli profesionale, facultăţi de specialitate) care asigură primenirea naturală a cuplului om-maşină aflat într-o permanentă restructurare. Eu înţeleg restructurarea nu ca pe o disponibilizare permanentă ci ca pe o restructurare tehnologică, ca pe o restructurare tehnică şi de personal prin îmbunătăţirea structurilor de personal, funcţie de evoluţia nivelului tehnic aflat întro revoluţie continuă” Nicu Bercea