Asemeni politicienilor şi pentru sindicatele din minerit şi energie anul 2010 a fost unul greu ca şi evoluţie, un an în care s-au înatâmplat multe lucruri la care nimeni nu s-ar fi aşteptat. Scăderea livrărilor de cărbune, a cererii de energie pe bază de lignit, întreruperile de activitate sub formă de şomaj tehnic, intrarea în noul an fără mult promisa Companie Electra, dar şi miile de disponibilizări preconizate – toate acestea au produs o stare de nelinişte în rândul minerilor şi energeticienilor.
După un an 2009 în care SNLO acumulase datorii la bugetul de stat prin neachitarea dărilor, anul 2010 părea a fi unul bun pentru minerii din cadrul SNLO. Ritmul acceptabil al livrărilor de cărbune, prelungirea prin acte adiţionale a contractului colectiv de muncă dar şi promisiunea de intrare pe piaţă a Companiei Electra, toate păreau a fi planul salvator pentru SNLO. Contestaţiile depuse împotriva Electra de către o parte din sindicate au dus automat la amânarea intrării pe piaţă a noului colos energetic, lucru ce a făcut ca o parte din unităţile miniere din cadrul SNLO să intre în şomaj tehnic. Vara anului 2010 a fost catalogată de către reprezentanţii din administraţia SNLO ca fiind una grea pentru unitatea aflată în subordinea Ministerului Economiei, cu atât mai mult cu cât perioadele ploioase au făcut ca producţia pe hidro să meargă la maxim şi să scadă cererea de cărbune. Luna august a fost una de lovitură pentru minerii care, fără a avea un cuvânt de spus, au fost nevoiţi să privească la colegii energeticieni de la cele două complexuri energetice care au beneficiat de o creştere salarială de 3,7% şi ei nu. Următoarea lună, septembrie, a fost una mai bună, în sensul că în urma demersurilor făcute, SNLO a reuşit să achite o parte din datoriile acumulate de societate la bugetul de stat dar şi cea în care conducerea a pus piciorul în prag beneficiarilor. Astfel, începând din această perioadă, în schimbul cărbunelui primit uzinele de termoficare s-au obligat să garanteze plata oferind bilete la ordin. Octombrie –o lună cu tensiuni din partea sindicatelor care, după numeroase şedinţe cu administraţia, au obţinut şi pentru cei 8200 de mineri o majorare salarială cu 3,7 %. Deşi sfârşitul anului era aşteptat cu nerăbdare, urmare a promisiunilor făcute de către administraţie cu privire la intrarea pe piaţă a Electra, procesele intentate de Fondul Proprietatea în instanţă au dus la aruncarea în aer a acestui proiect şi amânarea lui, cu aplicare undeva în 2011. Decembrie a fost o lună critică atât pentru administraţie cât şi pentru sindicatele din Oltenia, care au fost nevoite să asculte pe cel care, în calitate de director al viitoarei companii Electra, le impunea restructurări masive în cele două sectoare de activitate, minerit şi energie. Cu promisiunea făcută că în martie 2011 va apărea Electra, Constantin Bălăşoiu a convocat, în ultimile zile ale acestui an, şedinţe peste şedinţe, toate pentru a duce la bun sfârşit planul iniţiat de persoane din Ministerul Economiei.
Sindicatele se opun
La ora actuală nimeni nu vrea să spună nimic, dar certitudinea indică faptul că sindicatele dau dovadă de solidaritate şi se opun planului de disponibilizare al lui Bălăşoiu. Planul social iniţiat, pe de o parte, de către liderul Marin Condescu, cu scoatere la pensie a minerilor ce mai au 5 ani până la atingerea acestui prag este susţinut, în parte, şi de către sindicatele care lucrează la variantele de reducere a costurilor cu 22%. În timp ce directorul Constantin Bălăşoiu marjează tot mai mult pe ideea reducerilor de personal, sindicatele au găsit variante de reducere a costurilor fără a fi nevoie de cele 4200 de disponibilizări. Liderul de sindicat din Bazinul Jilţ, Adrian Marciuc, a precizat că anul 2010 nu a fost unul foarte greu şi asta ca urmare a faptului că, pe cale administrativă, s-a ajuns la reducerea preţului de cost al tonei de cărbune la 48 de lei pentru 2011. Mai mult decât atât, în Jilţ au fost acordate minerilor clase în funcţie de salariul mediu de la Rovinari, practic au crescut salariile de bază la majoritatea salariaţilor. Cât despre nerealizările anului 2010, “suntem îngrijoraţi de anul 2011, de disponibilizările anunţate, cu care de altfel nu suntem de acord. Încercăm să găsim variante pentru a evita disponibilizările, nu suntem de acord cu această măsură“. Spre deosebire de Bazinul Jilţ, minerii din Bazinul Motru sunt de cu totul altă părere, fiind mult mai pesimişti. Liderul de sindicat Mihai Popescu, din cadrul Carierei Roşiuţa, vede anul 2010 ca pe unul greu, în care livrările au fost scăzute odată cu cererea de energie pe bază de lignit. “A fost un an greu, în care cererea de cărbune s-a menţinut scăzută, cu 3 perioade de şomaj tehnic dar în care am reuşit să ne menţinem drepturile prevăzute în contractual de muncă. Suntem îngrijoraţi de disponibilizări şi ne opunem acestor măsuri“, a mai declarat Mihai Popescu. Cu un plan ce pare greu de pus în practică, legat de intrarea pe piaţă a Electra din luna martie, administraţia urmează programul de concedieri colective primit deja, în timp ce sindicatele fac fel de fel de calcule numai pentru a nu se da oameni afară. Indiferent de cum va fi sfârşitul acestui an, sigur este faptul că în situaţia în care Ministerul Economiei nu va accepta pactul social iniţiat de către FNME, iar administraţia nu va îmbrăţisa variantele de reducere a costurilor găsite de sindicate, atunci, în mod sigur, în 2011, pe 10 ianuarie, se va înceta activitatea prin intrarea în grevă generală.
