O gorjeancă a reușit să-și găsească fericirea după ce s-a mutat la țară, în satul Bâlta, din comuna Runcu. Isabela Șărămăt, în vârstă de 39 de ani, a trăit timp de 12 ani în Olanda, iar de aproximativ un an s-a întors acasă, unde se simte împlinită. Aceasta are împreună cu soțul său o gospodărie care se întinde pe o suprafață de două hectare. Tot ce au realizat reprezintă visul lor și găsesc aici tot ce au nevoie pentru a duce o viață fericită, fără să depindă prea mult de produsele din magazine: „Nu m-aș mai putea întoarce în Olanda sau să trăiesc la bloc din nou. M-aș simți prizonieră. Nu îmi mai place nimic acolo. Avem în jur de 40 de găini, porci, iepurași și am amenajat două heleșteie cu pește, plus o grădină. Este ușor să am grijă de toate. M-am obișnuit“, explică Isabela.
Casa este realizată după modelul cetăților dacice.
O poveste de dragoste deosebită
Isabela a plecat în Olanda după ce și-a cunoscut viitorul soț. El era deja plecat acolo, iar prima etapă a poveștii lor de iubire s-a consumat pe Internet. Încet, aceștia au descoperit că-i leagă multe amintiri. „Eram cumva vecini. Eu stăteam la bloc, iar el la casă. El era prieten cu frații mei. Am început să discutăm pe Internet și mi-am dat seama că aveam multe lucruri în comun, chiar și întâmplări. El a plecat din casa în care eu am locuit, din camera în care eu dormeam, când el avea 18 ani. Când eram mică am crescut la bunica mea. După ce a murit bunica, locuința a rămas goală. Eu m-am întors la bloc, la mama mea. Frații mei mai veneau pe la casă. A venit la Revoluția, iar actualul meu soț, pe care nu-l cunoșteam atunci, a luat decizia să plece în străinătate și s-a certat cu tatăl său. Nu avea unde să se cazeze pentru două săptămâni, iar frații mei s-au oferit să-l cazeze în casa respectivă. Anii au trecut. Am vândut apartamentul și ne-am mutat la casă, iar camera în care dormeam eu era exact camera în care stat el. Am început să vorbim pe Internet și descopeream că aveam multe lucruri comune. El era plecat de mai mult timp în Olanda și am decis să plec și eu acolo. Când a venit să plecăm împreună în Olanda a fost surprins să constate că eu stăteam chiar în care camera în care a dormit el“, ne povestește Isabela.
„Planul nostru a fost de la început să ne întoarcem acasă“
Isabela a avut în Olanda diverse ocupații: a lucrat într-un hotel, la curățenie, după care într-un spital, iar cel mai frumos loc de muncă a fost acela de a se ocupa de bătrâni, la domiciliu. „Aveam grijă bătrâni la domiciliu. Eu făceam și piața, le scoteam bani de la bancomat. Erau relații foarte frumos construite. Era un serviciu la care abia așteptam să vină dimineața și să mă duc la muncă. Apoi s-a născut fetița și apoi a trebuit să renunț la serviciu“, spune Isabela. Ultima dată a lucrat coordonator de activități recreativ-sportive.
De când și-a cunoscut soțul, planul era să se întoarcă în România, la țară. Astfel, în fiecare an și-au investit economiile în casa din satul Bâlta. „A crescut fata și a mers la școală, dar noi am visat mereu să ne întoarcem în România și nici nu puteam să mă implic într-un proiect serios. Acesta era visul nostru de când ne-am căsătorit. Ne-am apucat de casă și în fiecare an mai făceam ceva. Tot ce câștigam investeam în casa noastră. Terenul era cumpărat de către soțul meu, care reușise să toarne și temelia. Când ne-am cunoscut, am reluat proiectul și a înflorit totul. În zece ani a fost de nerecunoscut. Planul nostru a fost de la început să ne întoarcem acasă“.
„Mă gândeam la libertatea de aici“
Isabela nu se mai putea gândi decât la cum va fi viața ei în România și simțea că locul ei nu mai este în Olanda. „Pe măsură de proiectul căpăta contur, eram îndrăgostiți de ce vedeam. În Olanda nu poți găsi aceste lucruri. Acolo este prea multă ordine, iar noi ne doream altceva, exact ceea ce am făcut, un fel de sălbăticie ordonată. Aveam nevoie de natură. Eu sunt conectată cu natura și animalele și ajunsesem să nu mai fiu fericită. Mă gândeam la libertatea de aici. Eu cred că în România este paradisul“.
Soțul Isabelei deține în Olanda o firmă de reparații și construcții industriale, dar vrea ca în perioada următoare să mute sediul acesteia în România.
Isabela face voluntariat în cadrul Organizației „Ajungem Mari“!. Merge în centre de plasament și ajută la tot ce este nevoie și chiar încearcă să le facă viața mai plăcută celor care se află aici.
