Alegeri impuse la PD-L

De ce au fost în seara premergătoare alegerilor, cei doi principali contracandidaţi la şefia PD-L, Emil Boc şi Vasile Blaga la Palatul Cotroceni, nu ştim şi cred că nici nu vom afla curând, aşa cum nu am aflat ce l-a determinat pe Mircea Geoană să se ducă cu şase ore înaintea debutului alegerilor prezidenţiale din 2009, la Sorin Ovidiu Vântu. Dacă la acea oră Vântu i-o fi fost şef lui Geoană în vreo ierarhie, rămâne de auzit, dar cu siguranţă, Băsescu le este şef celor doi chemaţi la ordin, direct, nemijlocit şi indubitabil. Vasile Blaga, cu siguranţă ar fi avut mai multe de spus în moţiunea prezentată – cum deja a şi spus câteva – dar în mod sigur, discursul său a fost impus la „cina cea de taină”. Cum Blaga nu a mai candidat pe absolut nicio funcţie de conducere la alegerile din cadrul PD-L, este foarte lesne de înţeles că a „consimţit” aşa cum au „consimţit” Adriean Videanu sau Radu Berceanu. Prin urmare şi din păcate, PD-L a rămas tot pe mâna celor ce au făcut în aşa fel încât să îl aducă în stadiul de partid-stat. Poate că totuşi, deznodământul ar fi fost altul, sau scorul mult mai strâns, dacă nu ar fi venit în faţa alegătorilor întâiul om al ţării şi al partidului să le vorbească gâtuit de „emoţii”, ba încă să se pună pe smiorcăit, aproape ca în episodul „dragă Stolo”. Nu numai opoziţia a urmărit cu atenţie derularea Congresului PD-L, ci şi românii, în general. Sătui până în gât de Boc, cetăţenii României au aşteptat o schimbare în fruntea partidului, care prin acţiunile sale nesăbuite, a adus ţara în sărăcie şi economia la marginea prăpastiei. Românii sătui de Boc mai ales ca premier, nu au de ales deocamdată decât să-l mai rabde cocoţat acolo sus, încă nu se ştie cât timp. Revenind la pseudo-alegerile PD-L-ului, s-a putut observa cum şi la nivel de prim-vicepreşedinţi şi vicepreşedinţi s-a mers clar pe alegeri impuse prin „proba pe bilete”. În concluzie, indiferent cât şi-ar fi băgat coada stăpânul, oamenii delegaţi la alegeri, dacă aveau verticalitate, ar fi avut şi curajul unei schimbări imperios necesare, atât pentru credibilitatea partidului în faţa electoratului, cât şi pentru binele naţiunii. După cum afirma şi Vasile Blaga, PD-L-ul merge spre prăpastie. O reformă era cea mai potrivită soluţie, dar gândirea totalitaristă a lui Traian Băsescu a suprimat această posibilitate. Unde vor ajunge, rămâne de văzut, dar cu siguranţă, nu peste mult timp se vor repercuta împotriva lor, rezultatele acestui congres-fiasco, fiindcă românii nu vor mai suporta să fie conduşi de un partid-stat, cu aceleaşi figuri la cârmă, şi în consecinţă îi vor taxa ca atare.