Suntem un popor care pare că vrea să se autodistrugă! Nu ne mai pasă de nimic din ce ține de binele țării, de dezvoltarea ei pentru generațiile de la care avem pretenția să fie mai bune ca noi. Ne dorim să avem tineri mai destepți, mai creativi, dar nu le oferim nimic. Viitor de proastă calitate, lipsă oportunități și zero speranțe pentru o viață mai bună.
Agonia este singurul cuvânt care ne descrie ca popor. Nu ne mai interesează turismul, investițiile, infrastructura. Vorbim doar de politică deși ne uităm la ce se întâmplă în țară precum mâță la calendar, multe comentarii și dezbateri, însă prea puține fapte. Când se schimbă o putere politică și ajunge alta la guvernare aud aceleași cuvinte care au devenit un clișeu: „Sper să se schimbe ceva!”. De unde mai avem atâta naivitate după cât a chinuit țara asta? De ce mai credem că avem șanse să vină vremuri mai bune? Țara asta este ca o femeie care primește promisiuni, dar sfârșește dezgustată și plină de dezamăgire.
Când o să învățăm că indiferent de partidul politic, doar omul este cel care sfințește locul!? Doar în oameni este schimbarea și, din nefericire, oameni de calitate mai există prea puțini. Tot timpul ne dorim o schimbare, ne bucurăm când se întâmplă chiar și atunci când nu există nicio perspectivă, nimic concret care să scoată țara asta din mocirla în care se află de aproape trei decenii.
De multe ori, puterea, în orice domeniu, este obținută de cel mai viclean sau cel mai rapid, aproape niciodată de cel isteț. Asta e o dovadă clară că zicala „ne naștem din sămânța cea mai iute, nu din cea mai deșteaptă” e a naibii de adevărată!
