REALITĂŢILE CARE SUPĂRĂ ŞI DOR

În „epoca de aur”, minciuna era în tot și-n toate, era pe val, era la loc de cinste, precum partidul unic al acelor vremuri. Se anunţau progrese economice fulminante, mari realizări în toate sectoarele de activitate, depăşiri de plan peste tot, producţii mari la hectar în agricultură, nivel de trai ridicat, câte şi mai câte, toate fiind posibile datorită partidului şi bineînţeles, „iubitului conducător”. În paranoia lui, Ceauşescu îi întrecuse pe toţi în tehnica demagogiei şi a populismului. „Tovarăşii” vremii erau cumva invidioşi pe el, iar până i-a lua bine seama, băgase la idei şi Occidentul. Aceea epocă s-a prăbuşit, aşa cum era de aşteptat, dar totuşi ne-a lăsat fără datorii externe şi cu hoţia sub cotele de „avarii”. Deci, cu alte cuvinte nu ne-a lăsat încurcaţi. Azi, minciuna e tot pe val. Din anumite puncte de vedere este la cote mai superioare faţă de atunci. Azi se fură ca-n codru, cu vapoarele, cu trenurile, cu tirurile, poate şi cu avioanele. Submarine nu prea avem, că poate s-ar fura şi cu ele. Dacă s-ar putea căra cantităţi „respectabile” cred că s-ar fura şi cu parapantele, cu dirijabilele, cu deltaplanele, cu paraşutele, sau chiar prin … levitaţie! Prin toate mijloacele mass media, se minte atât de cras încât te face să te iei cu mâinile de păr. Cetăţenii României fac foamea, iar reprezentanţii puterii vorbesc de bunăstare. Pensii, salarii, drepturi, sporuri tăiate, iar puterea vorbeşte despre trai apropiat de standarde occidentale. Adică îmi iei banii jumătate, după care îmi spui tot mie, că o duc mai bine! Mă laşi fără serviciu, neputincios în faţa temutelor bănci, apoi îmi spui că totul e OK. Mă laşi în imposibilitatea de a ţine copiii în şcoli, iar a doua zi spui că asiguri condiţii copiilor. Închizi spitalele şi spui că asiguri condiţii de sănătate etc., etc. Mai mult decât atât, mă îndemni să fiu cu tine, că tu, numai tu eşti garanţia mea, a copiilor mei, şi a urmaşilor, urmaşilor mei … Dezgustător! Făcând o paralelă între ăia de mult şi ăştia de acum, ajungi la concluzia că ăia au fost mărunţei în materie de minciună şi hoţie, faţă de cei de acum. Regresul economic, cât şi bătutul pasului pe loc sunt palpabile. Omul care e minţit, vede că doar e în centrul evenimentelor. Rata şomajului e în creştere, preţurile au luat-o razna de tot, speranţa unui loc de muncă e pierdută, nădejdea unui trai mai bun, de asemenea. Asta este realitatea zilelor noastre! Dar totuşi românul suportă. Suportă şi tace. Dar cel mai grav e că tace şi crede! Tehnicile de manipulare actuale, legitime şi nelegitime, îl fac pe român să creadă că laptele e negru, că dracu e înger, că bătaia (de joc) nu doare, că acei ce ne conduc, ne iubesc şi ne vor binele, că partidul e-n toate, că iubitul conducător … Şi asta este o realitate a zilelor noastre! …