Riduri pe fața politicii

Înclin să cred că poporul român este atât de disperat încât nu-și mai respectă calitățile lui esențiale, acelea care l-au trecut prin toate meandrele sorții sale zbuciumate. Nu suntem singurul popor din lume cu nebuloase în milenara sa existență. Suntem însă un popor atipic greu de ordonat și de condus. Cei 22 de ani de libertate aproximativă au adus pe tapet calitățile negative, care din păcate s-au concentrat în ceea ce numim clasă politică. În toată lumea, Parlamentul reprezintă o scenă a elitelor, pe când noi avem oameni cu belele, poate chiar cu antecedente penale și de cele mai multe ori cu o moralitate îndoielnică. Acești oameni sunt aduși să fie exemple și valori pentru generațiile următoare. În 22 de ani aceste generații au controlat totul, au trimis pe scenă reprezentanți ai lor îmbătrâniți înainte de vreme, lipsiți de verticalitate, incapabili să fie reazămul moral al unei populații bântuite de criza economică, în urma căreia, harta ţărilor lumii se poate modifica fără vărsare de sânge. Am trecut de la stadiul de popor la stadiul de populații, de vreme ce, cei care sunt protagoniștii luptei politice se războiesc uninominal până ce se realizează starea de isterie națională. Anul acesta a fost anul unei isterii politice, în care votul înțeleptului nu a mai contat, acesta suferind și de absenteism în raport cu tăvălugul voturilor unor mulțimi cu manifestări vegetative.