(Ne)trezirea domnului (lt.) colonel

Ieri, după prânz, Robert Turcescu, pardon, domnul ditamai colonel Turcescu a avut o revelaţie neaşteptată pe blogul său, recunoscând că a fost ofiţer sub acoperire. De fapt, vorbind despre acest teribil personaj de televiziune, nici nu şti cum să-l mai priveşti, cum să-l mai iei, cum să-l mai socoteşti, privind viaţa lui “ofiţerească”. Pe de o parte, se ştie despre el că devenise dihai colonel de armată, fără a face vreo şcoală, sau măcar stagiul militar, din care să iese barem soldat sau “prost la vatră”, aşa cum li se mai spunea celor trecuţi în rezervă fără grade, dar să mai vorbim despre vreo şcoală de ofiţeri sau academie militară. Pe de altă parte, “gradatul” a fost şi locotenent-colonel sub acoperire, după cum s-a spovedit ieri, post-meridian, pe blogul personal. Prin urmare, dacă-l întâlneşti pe acest terchea-berchea al ofiţerimii, nici nu şti cum să te adresezi lui ca gradat, sau cum are pretenţia să i te adresezi. Cert este că mai bine să nu te întâlneşti cu de-ai de ăştia. Faptul că a recunoscut, este de apreciat, în contextual în care ţara gâlgâie încă de “sub-acoperiţi” care n-ar recunoaşte nici de-ai dracu. Şi-a cerut scuze, a spus că merită tot dispreţul, iar putem spune că este de apreciat. Dar când şi cum îşi va cere scuze că făcea pe sfântul la televizor, şi lua la întrebări, şi jignea tot felul de personae, din poziţia unui om foarte corect, fără pete, fără bube? Sau, va mai avea oare, tupeul să mai facă pe durul, faţă de oameni care nu s-au mânjit ca el? Bine, el s-a realizat de pe urma “ofiţerelii”, şi-a construit o imagine respectabilă, a fost promovat, poate şi alte multe avantaje care nu se ştiu, şi care poate nici nu se vor afla vreodată. Pentru asta, nu va trebui să dai socoteală, domnule dihai ofiţer, de orice-ai fi?!?