PE UNUL ÎL CHEMA VANGHELIE …

cândva etichetaţi ca deţinuţi politici, ridicaţi la rang de eroi, dacă peste vremuri, ţara va încăpea în mâinile vreunui mafiot, descendent al unuia sau mai mulţi, dintre şpăgarii de azi. Da, Vanghelie, teribilul băiat de cartier, va putea fi cânva, martirizat că a fost întemniţat, fiindcă a dorit prea mult, binele oamenilor. Întorcându-mă din timp, la zilele noastre, fac precizarea că nici nu aveau cum să scape de puşcărie, asemenea gen de indivizi, printre care şi excentricul Vanghelie. Aceşti indivizi, au fost luaţi de val, de mirajul banilor, uitând că tot ce se clădeşte din hoţie, nu are o perenitate. Mai devreme sau mai târziu, aceşti indivizi trebuiau să dea socoteală. Drama lor, marea lor dramă, constă în faptul că vin dintr-un lux exorbitant, direct în celulele jegoase ale arestului, iar apoi ale penitenciarului. Este normal ca Vanghelie să se zbată ca o fiară, să ameninţe ca un mafiot, din moment ce a trecut din baldachin, la paturi supraetajate. Ca primar, a mai mişcat câte ceva, dar a şi băgat la teşcherea, aproape o sută de milioane de euro! Din şpăgi, bineînţeles. Ca om politic, a fost zero. Nici nu putea fi altfel. La funcţia pe care a avut-o în partid, la funcţia administrativă, aceea de primar de sector, ceartă cu conducerea partidului, îi mai trebuia, acum? Ce nu îi mai ajungea? Ori te pomeneşti că s-ar fi vrut premier sau mai şti, preşedinte al României!?! Poate că aşa i-a promis Oanei …