Complexul Energetic Oltenia (CEO) a plătit unei localnice din comuna Fărcăşeşti peste 220.000 de lei pentru o pădure în suprafaţă de 3,3 hectare pe care, în realitate, nu o avea în proprietate. Tranzacția fictivă a fost scoasă la iveală de către procurori, iar persoanele găsite vinovate au fost trimise în judecată, printre acestea fiind un fost primar, secretarul unei primării și o angajată din CEO. Cercetările în acest caz au durat nu mai puțin de cinci ani.
Parchetul Târgu Jiu a clasat cauza, dar Parchetul Orșova a întocmit rechizitoriu. Tranzacția și plata în mod ilegal a unei despăgubiri de peste 220.000 de lei au fost posibile, susţin procurorii, prin falsificarea unor acte şi cu complicitatea unor angajaţi ai Primăriei Fărcăşeşti şi a unor membri din cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar.
În prima fază, de cercetarea penală s-a ocupat Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, care, în anul 2012, a dat soluție de clasare a cauzei. Petenții au contestat decizia, iar instanţa de judecată a dispus admiterea plângerii şi începerea urmăriri penale. În plus, procurorul general al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis un ordin ca de cercetările în acest caz să se ocupe Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova.
Fostul primar al comunei Fărcăşeşti, trimis în judecată
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oşova a dispus trimiterea în judecată a fostul primar al comunei gorjene Fărcăşeşti, Constantin Pârvulescu, actualul secretar al localităţii, Constantin Cimpoieru, Mihaela Stăncurel, salariată în cadrul CEO, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu. Terenul forestier se afla în localitatea Fărcăşeşti şi a fost nevoie de achiziţionarea acestuia pentru extinderea lucrărilor miniere.
Primarul Constantin Pârvulescu a mai suferit, în trecut, o condamnare de şapte ani de închisoare pentru luare de mită, fiind eliberat din penitenciar la sfârșitul anului 2015.
A profitat de numele identice
Potrivit celor arătate de anchetatori în rechizitoriu, Stoian Speranța a reușit să câștige procesul în instanța de judecată pentru pădurea în cauză, inducând în eroare instanța de judecată prin tot felul de documente false sau omisiuni.
Procurorii au arătat în rechizitoriu că Stoian Speranţa ştia că terenul pe care l-a solicitat nu-i aparţinea, aceasta profitând de faptul că bunicul său purta același nume ca al adevăratului proprietar, deși cei doi erau din sate diferite: „Stoian Speranţa a depus, profitând de o coincidenţă de nume, (…), o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său, Sărăcin Ion asupra terenului menţionat în B.A.P.-ul 1948-1950 în care era înscris Sărăcin Ion, din sat Timişeni, cu suprafaţa de 3,33 hectare pădure, cunoscând că acesta este o altă persoană, nu autorul său, anexând respectiva copie a documentului cererii formulate pentru a atesta în mod fals drepturile revendicate, în act fiind înscrişi şi vecinii terenului respectiv ce nu fuseseră niciodată vecinii autorului său (întrucât aceştia erau dintr-o altă localitate), pentru a obţine în mod fraudulos reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de pădure ce nu aparţinuse vreodată familiei sale”.
