Pescuit de jos în sus

0
12

Zăpada ne cam face zile grele şi, uşor, uşor, ne trimite la gura sobei sau la coteţul porcului. Sunt totuşi unii pescari ceva mai încăpăţânaţi din fire, care se încumetă să mai încerce ca, pe lângă tradiţionalul caltaboş, să pună pe masă de sărbători şi o coadă de peşte, fie ea chiar şi de şalău.

Acum când încă firul nu îngheaţă pe lansetă şi când apetitul răpitorilor este mare, eu propun o tehnică de pescuit de jos în sus, pe substrat, specia vizată fiind şalăul, aşa zisul peşte gentelman al apelor. Este un răpitor vorace şi teritorial, care se hrăneşte frenetic în această perioadă rece. Preferă peştişorii şi amfibienii mici care-i calcă teritoriul de vânătoare. Şalăul este, poate, cel mai râvnit peşte de către pescarii sportivi. Din păcate noi, pescarii gorjeni, trebuie să mergem sute de kilometri pentru a putea pescui în ape ce ţin şalău.
Pescuitul şalăului se poate face şi la peştişor viu sau mort dar cea mai incitantă tehnică este la năluci artificiale. În această perioadă este indicată folosirea nălucilor soft (plastice moi). Aceste năluci, din silicon moale, sunt de mai multe tipuri, cele mai utilizate fiind cele de tip grub (vierme) şi shad (peştisor). Dimensiunea şi culoarea variază în funcţie de factorii locali ai zonei unde pescuim. Pe Dunăre, culoarea des utilizată este albul şi galbenul, iar la Olt am observat că se preferă culori ceva mai aprinse, de genul lemon gliter şi chartreuse. Eu, în perioada rece, prefer culoarea roşie, în special pe Dunăre. La şalău sunt folosite dimensiuni medii, de circa 8-10 centimetri, iar cârligul folosit 3/0, 4/0. Aceste plastice se ataşează de obicei pe cârlige cu plumb la capăt numite jiguri. Greutate jiugurilor variază şi ea în funcţie de locul unde pescuim. La Olt, în lacurile de acumulare, se utilizează greutăţi ceva mai mici (12-18 grame). Pe Dunăre se trece la jiguri ceva mai grele, peste 20 de grame, ajungând uneori şi la 40-60 grame acolo unde curentul este puternic.
Lanseta trebuie să fie cât mai rapidă şi uşoară pentru a putea simţi fiecare mişcare care o face năluca în apă. Firul recomandat este cel textil şi, pe cât posibil trebuie să fie tot timpul întins, contactul şalăului cu năluca fiind foarte discret, cu un timp minim de reacţie.
Tehnica este simplă dar cere răbdare şi multă atenţie. Se lansează pe locul vizat şi aşteptăm ca năluca să „prindă” fundul apei. Apoi, cu mişcări fine din braţ, ridicăm şi lăsăm să cadă năluca, ţinând contact permanent cu aceasta. Trăsăturile şalăului sunt, de obicei, în perioada rece foarte fine şi de aceea trebuie ca echipamentul să te ajute cât mai mult. Înţepătura trebuie să fie scurtă şi energică pentru a putea străpunge gura osoasă. Drilul este de obicei intens dar scurt, şalăul, obosind destul de uşor, se ridică la suprafaţă repede.
Nu rare au fost partidele în care, pescuind dedicat la şalău folosind aceasta tehnică, m-am mai întâlnit şi cu alte specii venite să guste din „minciunile” de plastic. Am luat somni, avaţi şi chiar câte un crăpcean mai lacom. Pe Dunăre am avut driluri lungi, unele fără finalizare, ţinând la capătul firului poate peştele vieţii. Când pescuieşti folosind această tehnică, trebuie să fi pregătit şi pentru surprize de mari proporţii.
Dragi pescari gorjeni, eu vă urez fir întins, sănătate şi peşte-n traistă.

Cu respect pentru redacţia Impact în Gorj. Claudiu Fiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here