Are un job de invidiat şi a văzut numeroase ţări de pe Glob. Este vorba de o tânără din Gorj care deşi a absolvit cursurile Facultăţii de Jurnalism, acum este stewardesă la o companie din Abu Dhabi. Aceasta povesteşte care au fost cele mai grele momente, dar şi cum a ajuns însoţitoare de bord.
Primul zbor a făcut-o să-şi dorească să vadă toată lumea
Selena are 26 de ani şi este din Gorj. Tânăra a absolvit Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu, după care a urmat cursurile Facultăţii de Jurnalism în Timişoara. Primul său zbor în afara ţării a fost în America, atunci când a plecat printr-un program pentru studenţi. Această experienţa a determinat-o să aplice pentru un job de stewardesă, din dorinţa de călători şi de a vedea cât mai multe locuri ale lumii.
Povesteşte-ne despre începutul tău în aviaţie, de cât timp eşti însoţitor de bord?
„N-am început de foarte mult timp, adică pot spune că încă sunt junior. Am început în martie anul acesta. Cum am ajuns însoţitor de bord? De mai multă vreme îmi doream mai ales că din afară toată lumea vede acest job ca fiind glamorous şi călătoreşti peste tot şi eşti astăzi într-un loc, mâine în alt loc. Îmi doream să călătoresc şi aşa m-am gândit, dar nu am avut curajul să încep pentru că de 1 an sau 2 aveam o idee. La un moment dat am văzut că o companie, despre care eu citisem mai multe informaţii, face recrutări la Bucureşti şi zic «hai să merg să văd despre ce e vorba, dacă nu e acum mai sunt şi alte şanse» şi aşa m-am hotărât să merg.
„Ai şansa să vezi toată lumea şi să faci şi bani din asta”
Spune-mi, cum ai ajuns însoţitor de bord, este jobul la care ai visat încă de când erai mică sau te-ai gândit mai târziu?
În ultimul an de master, am decis să plec în America prin programul Work and Travel, un program pentru studenţi. Am fost acolo o vară, în Texas, în oraşul San Antonio. Jobul nu a fost cel mai strălucit, mai ales că eu mă înscrisesem târziu în program, dar experienţa a meritat toţi banii. Am cunoscut oameni deosebiţi, mi-am făcut prieteni cu care vorbesc şi acum. Când m-am întors în România, după patru luni petrecute acolo, parcă nu îmi găseam locul, voiam să văd şi altceva mai ales că pe mine m-a fascinat America. De obicei aud foarte multe fete că visează de când sunt mici să fie stewardese. La mine nu a fost aşa, nu m-am gândit de mică să fac asta, totul a venit mult mai târziu. Cred că punctul de plecare a fost călătoria din State pentru că mi-am dorit foarte mult să călătoresc după, şi mi-am dat seama că în meseria aceasta îmbini utilul cu plăcutul, adică ai şansa să vizitezi aproape toate ţările de pe glob şi să faci şi bani din asta.
Cum a decurs interviul de recrutare?
Interviul de recrutare nu a fost cel mai uşor, dar pot spune că pentru mine nu a fost extrem de greu. Este un interviu tip cam pentru toate companiile de aviaţie, mai ales pentru companiile din Emiratele Arabe. Majoritatea de acolo recrutează foarte mult în România. Am aflat de interviu de pe un blogg de profil al unei foste stewardese. Era un interviu de tip open day, adică nu trebuie să aplici dinainte, tu practic te duci acolo cu CV-ul, te prezinţi şi dacă îndeplineşti criteriile cerute de ei, mergi mai departe. Interviul este în limba engleză şi are trei probe. Am fost prezenţi în jur de 230 de candidaţi şi au fost selectaţi 30 pentru interviul final. După interviul final, nu sunt foarte sigură că a luat toată lumea. Eu nu am avut emoţii, am fost extrem de bucuroasă, nu-mi venea să cred, deşi am fost destul de sigură pe mine.
„Nu ai voie să mesteci gumă în public”
Selena spune că nu este uşor să trăieşti în Emiratele Arabe, mai ales că trebuie să respecţi cu stricteţe anumite reguli. Ceea ce pentru noi este un lucru normal, în Emiratele Arabe poate fi considerat interzis.
Cum este să trăieşti într-o ţară atât de diferită de România din punct de vedere al culturii şi religiei? Ţi-a fost greu să te adaptezi?
Eu mă adaptez destul de uşor pentru că sunt o fire deschisă deşi mă întrebam şi eu cum o să fie pentru că se ştie faptul că în ţările arabe, oamenii sunt destul de conservatori. Nu mi-a fost foarte greu în ideea că nouă europenilor nu ni se impun foarte multe reguli, adică trebuie să le respectăm legile. Toată lumea mă întreabă dacă trebuie să port acel văl pe cap, nu port văl pe cap pentru că asta fac doar localnicii. Trebuie să ai o ţinută cât de cât adecvată, dar asta depinde în ce locuri mergi. Dacă mergi să vizitezi o moschee nu poţi să mergi în pantaloni scurţi de exemplu. Dacă mergi pe stradă, în mall sau în club toată lumea se îmbracă normal ca şi la noi. Perioada care este un pic mai restrictivă este Ramadanul, postul lor sfânt, atunci când timp de o lună nu ai voie să bei, nu ai voie să mănânci în public. Toate restaurantele şi barurile sunt închise până la apusul soarelui. Nu ai voie nici măcar să mesteci gumă pe stradă pentru că există tot felul de amenzi. Nu ai voie să ai umerii dezgoliţi, dar asta e o chestie mai mult de respect şi practic, trăind acolo, ajungi să-ţi însuşeşti aceste lucruri, dar până la urmă te obişnuieşti mai ales că e vorba doar de o lună şi este în timpul verii, când temperaturile nici nu îţi permit să stai foarte mult afară.
Dorul de casă o copleşeşte uneori
Deşi are un job de invidiat, Selena ne-a mărturisit că are şi momente când se simte singură, iar dorul de casă şi prieteni o copleşeşte.
Cum a reacţionat familia ta atunci când a aflat că vei fi însoţitoare de bord?
Ei aveau câteva idei despre faptul că aş vrea să plec, adică le sugerasem că mi-aş dori, nimeni nu cred că m-a luat foarte în serios, părinţii nu vor să pleci de lângă ei. Nici când am plecat în State nu au fost foarte încântaţi, dar m-au susţinut. I-am anunţat când am luat interviul, s-au bucurat, deşi a fost cam cu jumătate de glas pentru că nu-şi doreau să plec. Desigur, există momente când îşi fac griji pentru mine mai ales în contextul actual, când se întâmplă tot felul de lucruri în lume, de ce să nu recunosc?! Dar îi sun cât de des pot de acolo.
„Mi-a plăcut foarte mult în Vietnam”
Ai aterizat în numeroase ţări din toată lumea, care este destinaţia ta preferată?
Aici e cam greu să decid, mi-au plăcut multe locuri. Îmi place în continuare Europa pentru că m-am născut aici şi Europa nu se compară cu nimic altceva, din punctul meu de vedere. Ţările din Asia sunt mai spectaculoase în sensul că noi nu avem nici climă, nici ce vezi acolo şi sunt mai exotice. Vietnamul mi-a plăcut foarte mult. Am fost o singură dată acolo, dar mi-a plăcut. Am fost într-o excursie cu bărcuţele acelea tradiţionale pe un râu, am văzut cum se face uleiul de cocos, bomboanele de cocos, chiar în mod tradiţional, pe o insulă. Pot spune că e una dintre destinaţiile care mi-a plăcut cel mai mult. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult şi în Johannesburg, pentru că am avut ocazia să stau destul de aproape de lei şi alte animale sălbatice, şi chiar să mă joc cu ei, iar mie îmi plac foarte mult animalele.
Ar vrea să se stabilească în Germania
Există vreun loc care te-a atras în mod deosebit şi în care te-ai gândit să te stabileşti?
E foarte greu deocamdată să spun asta, poate dacă voi mai zbura câţiva ani o să-mi dau seama la un moment dat. Mie îmi plac foarte mult Statele Unite, deşi nu ştiu dacă aş sta acolo pentru că sistemul lor este total diferit de al nostru. Cred că aş alege un loc tot din Europa, Germania este foarte apropiată de România din mai multe puncte de vedere. Münchenul este preferatul meu şi tot timpul când mă duc acolo mă simt ca acasă. Nemţii mie mi s-au părut prietenoşi, acum nu ştiu dacă trăind acolo se schimbă ceva. Dacă ar fi un loc în care m-aş muta în momentul acesta, ar fi München.
În altă ordine de idei, am înţeles că ai cochetat şi cu televiziunea, crezi că şi acest lucru te-a ajutat să obţii jobul de stewardesă?
Eu am terminat Facultatea de Jurnalism în Timişoara. A fost o perioadă frumoasă. Am lucrat o perioadă pentru că a trebuit să fac practică şi am ajuns să lucrez la postul regional al Televiziunii Române, la TVR Timişoara. A fost un sistem mai mult bazat pe voluntariat, dar am lucrat 1 an acolo. A fost perioada în care am cunoscut cei mai mulţi oameni şi am făcut ce mi-a plăcut. Mass-media e domeniu interesant, iar perioada cât am lucrat acolo pot să spun că m-a ajutat din punct de vedere personal şi cred că m-a ajutat mult şi în jobul actual. Cu siguranţă că m-a ajutat în sensul că sunt foarte deschisă şi prietenoasă, comunicativă, zâmbesc tot timpul, am învăţat să îmi placă să stau de vorbă cu oamenii şi acestea chiar sunt calităţi pe care ei le caută la o viitoare stewardesă.
Un pasager a avut o criză de epilepsie la aterizare
Care a fost cel mai dificil moment de când eşti însoţitoare de bord? Dar cel mai frumos?
Nu am avut ceva foarte grav pe zborurile mele, în afară de urgenţe medicale. Călătorind ca pasager nu le vezi, dar când începi să lucrezi îţi dai seama că sunt la ordinea zilei. Tot timpul este cineva care are fobie de zbor, i se face rău sau leşină. Am avut o dată un pasager care a făcut o criză de epilepsie, deşi nu mai avusese antecedente, dar era chiar la aterizare. Între timp, noi mai aveam un alt pasager care era pe cale să leşine, iar o altă colegă se ocupa de el. A trebuit să ne mobilizăm, noi eram deja pe locurile noastre pentru că trebuia să aterizăm. A trebuit să ne ridicăm şi să-i liniştim pe oameni. Cel mai frumos e atunci când pasagerii îţi mulţumesc pentru că le-ai făcut zborul mai frumos. Mie personal îmi plac copiii, iar ei la sfârşitul zborului vin şi te iau în braţe, îţi aduc dulciuri, te pupă sau bătrânii pe care îi ajuţi cu bagajele îţi mulţumesc. Acestea sunt lucruri mici care te fac să simţi că merită.
Respectul şi comunicarea contează foarte mult în acest job
Selena este angajata unei companii cu peste 20.000 de angajaţi şi în care sunt aproximativ 110 naţionalităţi. Ea crede că cel mai important lucru în acest job este să fii mereu cu zâmbetul pe buze, să fii respectuos, dar mai ales comunicativ.
Ai colegi şi de alte naţionalităţi care provin din culturi diferite faţă de a noastră. Cum este să lucrezi cu ei?
Într-adevăr, în compania la care lucrez sunt peste 100 de naţionalităţi. Nu e neapărat foarte greu, desigur trebuie să fii tot timpul atent la ce spui să nu jigneşti din punct de vedere religios, să nu-ţi jigneşti colegii. Ideea este că trebuie să ştii să spui ceva ce nu-ţi place, dar într-un mod elegant şi asta e nu tot timpul uşor pentru că intervine oboseala, poate ai avut un zbor lung, nu ai chef tot timpul să explici. Cred că dacă îi respecţi pe cei din jur, e în regulă. În meseria asta, cel mai important este respectul şi comunicarea.
Dacă ar trebui să renunţi la acest job, ce altceva ţi-ar plăcea să faci?
Mi-ar plăcea să organizez evenimente. Eu sunt foarte atentă la detalii şi focusată pe asta, cred că aş putea organiza nunţi, botezuri, ar fi ceva ce aş face cu plăcere.
Ai vreun sfat pentru cei care îşi doresc să devină însoţitori de bord?
În primul rând trebuie să fii sigur că asta îţi doreşti şi dacă asta vrei, e important să nu-i laşi pe ceilalţi să te descurajeze pentru că am mai auzit din astea, toată lumea are impresia că e un job foarte greu şi într-adevăr nu e cel mai uşor din lume, îţi spun că nu prea ai şanse să iei interviul, adică am auzit şi eu tot felul de poveşti înainte să fac asta. Trebuie să aibă încredere în ei, când se duc la interviu să fie cu zâmbetul pe buze, să fie deschişi, sociabili, să nu aibă emoţii, deşi asta ţine mai mult de fiecare persoană, să fie atenţi la detalii, dar să nu se concentreze pe un anumit lucru şi să nu mai vadă întregul. Pe mine cred că aceste lucruri m-au ajutat să iau interviul din prima. Le mai pot spune să aibă încredere în ei şi să încerce.
