Jessica Lăzărescu, fetița din Târgu Jiu care a reușit să întoarcă cele trei scaune de la emisiunea „Vocea României Junior”, are în spate ani buni de muncă. Aceasta cântă de la frageda vârstă de cinci ani, iar eforturile sale au fost răsplătite, de-a lungul timpului, de numeroasele premii pe care le-a obținut la festivaluri și concursuri. Târgujianca de numai 12 ani a interpretat melodia aleasă pentru „Vocea României Junior” într-un mod excepțional, astfel că Andra, Marius Moga și Inna au vrut să o aibă în echipă. În cele din urmă, artista din Gorj a ales să meargă în echipa Andrei. Copila de doar 12 ani este elevă la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”. În cadrul unui interviu, Jessica Lăzărescu a povestit cum a început dragostea ei pentru muzică.
Reporter: Te rog să îți faci o scurtă descriere! Cum te vezi tu?
Jessica Lăzărescu: Sunt o fetiță specială! Mă consider așa pentru că am o familie frumoasă, cu părinți și bunici care mă iubesc, o soră și verișori cu care mă înțeleg, unchi și mătuși ce mă răsfață și prieteni, profesori care au încredere că nu îi dezamăgesc. Urmez cursurile cercului de muzica ușoară de la Palatul Copiilor Târgu-Jiu, o dată pe săptămână, însă cred că pentru a face performanță într-un domeniu, ar trebui mult mai multă muncă sub îndrumarea unui profesionist. Eu încerc să exersez acasă, caut piese diverse pe internet, ascult muzică, fac anumite exerciții de respirație, vocalize. Când iau câte un premiu la concurs sau festival de muzică ușoară, sunt mândră că am fost apreciată și conștientizez că visul meu de a cânta trebuie să continue. Asta mă determină să muncesc în continuare pentru a șlefui harul ce mi-a fost dat.
Reporter: La ce vârstă ai urcat prima dată pe scenă și cum îți aduci aminte de acel moment?
Jessica Lăzărescu: Îmi amintesc cu plăcere debutul meu pe o scenă. Se întâmpla la vârsta de cinci ani, vara, într-un spectacol organizat în satul bunicilor mei, comuna Alimpești, din județul Gorj. Se desfășoară în fiecare an pentru a reuni „fiii satului”, de aceea poartă exact același nume, „ Fiii Satului”. Copiii din sat și cei de la oraș, veniți în vacanță la bunici, pregătesc un program extraordinar, fiecare cu talentul și priceperea lui. Am avut foarte mari emoții, dar familia, bunicii, toți m-au aplaudat și m-au felicitat pentru reprezentația mea.
Reporter: Cum ai descoperit acest talent?
Jessica Lăzărescu: Eu cânt de când mă știu. Iubesc să fac asta. Cânt, uneori, chiar și atunci când îmi fac temele. Talentul l-am moștenit de la părinții mei, timbrul cred că este asemănător cu al tatălui meu, care a cochetat cu muzica, în liceu, însă nu a făcut din asta o profesie.
Reporter: Care este cel mai mare premiu pe care l-ai obținut până în prezent?
Jessica Lăzărescu: Cu siguranța, calificarea mea la concursul televizat „Vocea României Junior”, din acest an, este cel mai mare premiu pentru mine. Am trecut prin patru preselecții, organizate la Târgu-Jiu, Timișoara și București, preselecții la care am întâlnit copii cu voci extraordinare. Vestea ca voi merge în etapa scaunelor m-a făcut să înțeleg că și eu sunt unul dintre copiii care merită șansa să arate că pot să exprim tot ce este mai frumos, prin muzică. Reprezint cu mândrie Târgu-Jiul.
Reporter: Care consideri că a fost cel mai emoționant moment din viața ta de când ai început să cânți?
Jessica Lăzărescu: Alături de familia mea, eu trăiesc la intensitate maximă fiecare moment, considerându-l unic. Poate așteptarea rezultatului de la preselecțiile „Vocea României Jr.” mi-au dat o emoție aparte.
Reporter: Pe viitor ce proiecte ai în domeniul muzical?
Jessica Lăzărescu: Îmi doresc foarte mult să evoluez în acest domeniu, iau totul pas cu pas…
Reporter: Care sunt planurile tale în ceea ce privește studiile? Unde vrei să mergi la liceu și facultate? Te-ai gândit sau este prea devreme?
Jessica Lăzărescu: Ca orice copil, am ambiții mari, vreau să cunosc și să descopăr cât mai multe. Prioritatea mea rămâne școala. Învăț foarte bine și încerc să îmbin armonios și activitățile extrașcolare. Îmi place să citesc, dar și să scriu, partea de creație literară este preferata mea. Cred că mă văd urmând Facultatea de Litere, cred că aș fi un bun pedagog. Surioara mea mi-e cel dintâi învățăcel. Rămâne de văzut ce îmi rezervă viața. Încerc să trec peste fiecare etapă, cum pot mai bine, ca eu și cei dragi mie să fie mândri de mine.
