Alexandra Bădoi, cu gândul la prima zi de şcoală!

Vedetele din România duc dorul se pare vremurilor în care erau copii şi în care nu erau cunoscute prin prisma meseriilor pe care le fac. Mai mult, la începerea acestui an şcolar îşi aduc cu drag aminte de copilărie şi de prima zi în care au păşit, cu emoţie, pragul şcolilor în care au învăţat. Alexandra Bădoi este una dintre aceste vedete, care a dorit să împărtăşească cu prietenii de pe Facebook amintirile legate de această etapă frumoasă din viaţa ei. „Cui îi e dor de şcoală? Mie mi-e dor de bucuria de a purta ghiozdanul, de mirosul gumei de şters în formă de căpşună, mi-e dor de acuarelele frumos colorate, de caietele cu animăluţe, de rigla cu fete-fete, de mirosul cărţilor transmise din generaţii în generaţii, de călimara cu cerneală şi de stiloul care îmi lăsa pete pe mâini, pe foi şi pe faţă…Mi-e dor de pantofiorii de lac şi de uniforma în carouri alb-albastre, mi-e dor de zumzetul din clasă, de zâmbetele colegilor, de îmbrăţişarea doamnei învăţătoare şi a doamnei diriginte…Mi-e dor de emoţiile de dinaintea lucrărilor şi ascultărilor, mi-e dor de mândria părinţilor veniţi la şedinţă, de strigătul catalogului, de careul din curtea şcolii…mi-e dor de şcoală!”, a scris Alexandra Bădoi pe pagina sa oficială. Alexandra Bădoi este exemplul viu că se poate. A plecat dintr-o comună gorjeană şi a reuşit să uimească o lume întreagă cu vocea, dar şi cu frumuseţea ei. Face parte dintr-o echipă frumoasă, de la un post naţional de televiziune, are o carieră reuşită în muzică, dar cu toate astea nu uită niciodată de unde a plecat. Într-un interviu acordat revistei Felicia, frumoasa gorjeancă declara că încă mai simte aerul copilăriei, petrecute în Mătăsari „Am avut o copilărie frumoasă. Am crescut într-o comună minieră din Gorj, Mătăsari, unde blocurile erau mai gri decât în altă parte, în aer se simţea praful de cărbune şi se auzea zgomotul ascuţit al benzilor ce transportau zăcământul extras. Dar copilăria mea avea nuanţele căldurii de acasă şi veselia jocului de-a v-aţi ascunselea. Mirosurile de care îmi amintesc erau de plăcintă, zacuscă şi murături făcute de mami. Cât despre sunete… aud şi acum cu drag strigătul copiilor din spatele blocului: „Tanti Flori, le lăsaţi pe fete pe afară?”, declara Alexandra Bădoi, în revista Felicia.