România riscă să piardă circa 7 miliarde de euro din sumele alocate de Uniunea Europeană pentru exerciţiul financiar 2007-2013, în condiţiile în care ţara noastră a absorbit, până la jumătatea acestui an, circa 57% din fondurile europene alocate în exerciţiul financiar trecut, a declarat luni, la Deva, parlamentarul european Iuliu Winkler (UDMR, PPE).
„Domnul ministru al Finanţelor, fost ministru al Fondurilor Europene, încă mai vorbeşte, pe la seminarii, de o absorbţie de 80%. (…) Actualul ministru al Fondurilor Europene este deja mai realist şi vorbeşte de un obiectiv care ar fi de 70%. (…) Acum un an, în octombrie 2014, spuneam că vom avea, în cel mai fericit caz, un grad de absorbţie de 60% din cele 19,8 miliarde de euro, exceptând fondurile pentru agricultură, şi mai spuneam că îmi doresc să greşesc. (…) Deci pentru 2007-2013, România a avut 19,8 miliarde de euro, 60% însemnând o pierdere de 40%, adică între 6 şi 7 miliarde de euro”, a afirmat Iuliu Winkler, menţionând că o situaţie clară a sumelor consumate de România va fi cunoscută anul viitor, în luna aprilie. Potrivit acestuia, gradul de absorbţie a fondurilor europene în anul 2012 a fost de 6,46%, în 2013 acesta a crescut la 32,24%, iar în 2014 acest indicator a ajuns la 51,81%. Pentru prima jumătate a anului 2015, gradul de absorbţie a fost de 56,99%, ceea ce arată, în opinia parlamentarului european, că este ‘un an în care s-a stagnat’. Winkler a mai spus că România a ajuns pe ultimul loc în clasamentul celor 28 de state membre în privinţa absorbţiei fondurilor europene, în condiţiile în care Bulgaria, penultima clasată, a reuşit să folosească 77% din totalul fondurilor nerambursabile alocate. „Avem ultimul loc pe podium, de necontestat, şi nimeni nu ne ameninţă această poziţie. Putem vorbi de eşecul României. Este o dezamăgire”, a declarat europarlamentarul. În ceea ce priveşte cauzele care au dus la această situaţie, Iuliu Winkler a menţionat că acestea ţin de cadrul legal privind achiziţiile publice, apoi slaba capacitate administrativă şi tehnică de implementare a proiectelor, precum şi birocraţia şi corupţia. El a arătat că noile directive europene referitoare la achiziţiile publice nu mai impun preţul minim ca hotărâtor în câştigarea unei licitaţii publice, fiind introdus acum ca obligatoriu criteriul preţ-calitate sau „costul pe ciclul de viaţă”. „Adică un constructor care oferă o şosea asfaltată cu garanţie de 10 ani şi la preţul X este altceva decât o şosea asfaltată cu garanţie de 2 ani şi preţ mult mai scăzut. Zece ani de garanţie înseamnă intervenţia constructorului pe acea şosea cu bani din contract şi nu cu bani suplimentari”, a explicat parlamentarul european, adăugând că acest sistem este aplicabil în cazul achiziţionării oricărui produs tehnic.
El a mai arătat că noile directive au fost aprobate din aprilie 2014 şi că toate statele membre sunt obligate să transpună această legislaţie în practică până în aprilie 2016.
