Până în optzeci şi nouă, când partidul era-n toate,
Se tot trâmbiţa cum că totul merge ca pe roate.
Se-anunţa că s-a făcut, că s-a dres, că s-a-mplinit,
Numai şi numai la „sfatul preşedintelui iubit”!…
Activiştii de partid erau cei mai tari pe-atunci;
Ei veneau cu „indicaţii”, cu sfaturi şi cu porunci.
Peste directori de fabrici domina câte-un hibrid
Ceuşisto-bolşevic, – secretarul de partid.
O schimbare radicală sau obiectiv major
Se făcea dacă-şi da girul „iubitul conducător”…
Dacă era-n tratative sau probleme de alt soi,
Uneori se primeau „sfaturi” de la Cabinetul II.
Cu tot haosul de-atunci, cu acte de nedreptate,
Totuşi era altă treabă, era o stabilitate.
Azi e balamucul dracu’! Care vine la putere,
Se lasă cu mari schimbări, cu răsturnări, cu durere…
Competenţi, incompetenţi, nu contează, n-are rost,
Toată treaba e acum să-i dea jos pe care-au fost.
Poa’ să fie prost cu caru’, prostovan, necioplit, bou,
Îi dă hârtie la mână şi-l pune şef de birou!…
Chiar dacă n-o merge treaba, chiar de n-o să aibă spor,
Important este să pună pe funcţii oamenii lor.
Când vin alţii la putere iar începe prigonirea,
Iar schimbări, decapitări, iar începe mătrăşirea…
Te miri că nu merge treaba în ţara asta „unită”,
De care mereu se spune că … păcat că-i locuită!?!
