TIR-ul a frânat puternic în parcarea de sub plopi,
Ondulându-se-mprejuru-i să evite nişte gropi.
Turcul, cel de la volan, o luase pe „fetiţă”,
La ieşirea din comună dintr-un capăt de uliţă.
Târgul a-nceput deja, chiar de la prima strigare,
Discutând de „aparenţe”, de „poziţii”, de „valoare”…
Când a parcat otomanul, pregătit să-nceapă „treaba”,
Piţipoanca l-a mustrat: – Otomane, vrei degeaba?!
Ia prezintă caşcavalul, dă cu el aici pe bord,
Dacă vrei să-ncepem „lucru’”, să cădem într-un acord!
– Stai fă, neastâmpărato! Ia mai întâi de serveşte,
Şti că eram băiat bun, şti că turcul te plăteşte!
– Scoate bă golaveraju’ şi lasă-mă dracu-n pace,
Că de nu mă-mbrac la loc şi-ţi mai dau vreo trei capace!
– Ia gagico euroii, şi să te văd cum suspini!
– Dublează potu’ Ceakâre! Mă-nţelegi, sunt prea puţini!
Parc-acu’ o săptămână te dădeai mai înstărit…
– Asta vreau să spun nebuno, că atunci m-ai sărăcit!…
Când s-au înţeles la preţ şi au intrat „în război”,
Se mişca tiru-n parcare, şi-nainte şi-napoi …
Românca „lupta” nebună cu asaltul Semilunii,
Să învingă otomanul şi să răzbune străbunii…
Jăndarii pândeau în noapte ca de obicei, momentul
Când se termină „conflictul”, problema, evenimentul…
Coborând din TIR, pipiţa, au săltat-o: – Hai cu noi,
Că tocmai băurăm bine, să începem „turu’ doi”!…
