„Rumegând” o integramă, la masă-n sufragerie,
Calache, mai fredona şi-o „hitoasă” melodie.
Mai scria, mai da cu guma, mai încereca înc-o dată,
Însă nu prea se lega varianta încercată.
Dar din ce mai tare, amplifica melodia,
Bătând ritmic, cu creionul, scrumiera şi hârtia.
Zânica, la aragaz, îi asculta melodia,
Iar la ruperea de ritm, părăsi bucătăria …
-Măi Calache, ce-i cu tine, că prea te lăsaşi în glas!?
– Un cuvânt nerezolvat, în careu, mi-a mai rămas!
-Păi şi dacă ridici glasu’, crezi că îţi iese mişcarea?
-Fredonez de bucurie, că tu îmi vei fi salvarea!
Deci, din patru litere, cine-a fost primul bărbat?
-Gicu a fost, dragul meu, hai că asta n-am uitat! …
