„Câte ţări or fi pe lume”, fredona ex-deputatu’,
N-ai să găseşti ca a noastră, nici de-a lungu’, nici de-a latul’!
Dacă iei planeta-n lung, pe orice meridian,
Dac-o dai pe paralele, pe câmpii sau pe ocean,
Dacă savurezi privelişti din înaltul cerului,
Dacă traversezi deşertul sau ţinutul gerului,
Dacă mergi la Cornul Caprii sau la Cercul Racului
N-ai să vezi ţară ca asta, nici la mama dracului!
Păi un’ să mai pomeneşti, un cap terorist, „scăpat”?
Prezidentul cu maşina, bătând ţara-n lung şi-n lat?
Premierul cu motorul, făcând accident în trafic,
Cu permisul suspendat şi ceva penal în grafic?
Securişti cu funcţii grele, în toate structurile,
Mari bandiţi care întrec cam toate măsurile …
Şef de Cameră dat jos pentru nişte termopane,
Popă crucificator ieşit total din canoane!
Revoluţie furată, unde sânge s-a vărsat,
Unde vinovaţi sunt sute, dar nu-i nici un vinovat …
Tentaţii financiare, cum a fost un „Caritas”,
Când aproape-o ţară-ntreagă, jecmănită a rămas,
Escroci băgaţi la bulăuri şi scoşi pe uşa din dos,
Bunicuţă ce zâmbeşte şi promite-armonios …
Un „Războinic al luminii” milostiv cu cei sărmani,
Care-a fost recompensat, după gratii, câţiva ani,
Ţara cu cele mai multe taxe şi impozitări,
Şi ai cărei emigranţi sunt „vestiţi” în patru zări …
Ce păcat … ăsta e spaţiul, ar mai fi de scris o mie,
N-am decât să strig nebun … Românie, Românie!
Românie, ţara mea de şocuri
