Locuiesc într-o comună din judeţul Gorj, unde s-ar spune că nivelul de trai este ridicat iar oamenii sunt înstăriţi, cu case colorate după „modă”, cu flori în glastră şi o curte mare, unde se pot juca copilaşii. Pentru familia Latu, aceast peisaj, este unul desprins din cărţile copilăriei sau din poveştile spuse din vorbă-n vorbă de localnici. Sunt oameni săraci pentru care orice lucru contează. Nu cer nimic însă ştiu că într-o zi cineva le va întinde o mână de ajutor.
Familia Latu, din comuna Bâlteni reprezintă poate, unul dintre cele mai reale cazuri de sărăcie, un adevărat peisaj de subzistenţă, care cu greu ţi-ai putea imagina că există într-o societate de stat democrat. La un capăt de lume, într-o casă îngrămădită într-o curte stramtă, îşi duc zilele, în doar două camere cu pereţi murdari şi plini de igrasie, 12 suflete. Casa lor, deşi sărăcăcioasă este plină de zâmbete şi bucurie, atunci când străinii le trec pragul, pentru a le aduce, măcar şi o pâine. Sunt îmbrăcaţi sărac dar în ochii lor se întrezăresc doar speranţe şi visul că atunci când vor ajunge mari, vor putea face ceva să schimbe situaţia. Cu greu ţi-ai putea imagina, că în România, mai sunt familii, care trăiesc de pe o zi pe alta, cu teama că locuinţa se prăbuşeşte peste ei sau că nu au ce mânca. Atunci când le treci pragul dau năvală să îţi prezinte camera lor sărăcăcioasă, cu hăinuţele aşezate frumos, într-un colţ, cu soba lor care încă mai are foc, căci bunicul s-a îngrijit şi a adus lemne din pădure. În acestă situaţie, copiii din familie mai merg la şcoală şi se precocupă să înveţe să citească. Una din femeile din casă spune, aproape cu lacrimi în ochi „ne descurcăm foarte greu, am doar ajutor social, 250 de lei şi în rest nu mai am nici un venit. Stăm 12 oameni în două camere. Am băiatul mai mic, care mai lucrează la săpături, să aducă un ban în casă. Luăm pe datorie de la magazin iar până acum avem 360 de lei de plătit. Mai sunt momente când nu am unde să dorm şi atunci mai plec la o verişoară din Peşteana şi mai stau la ea”. Acum că iarna a trecut, situaţia familiei Latu, pare că începe să mai revină la normal.
Casa, aproape o ruină
Casa în care au locuit a început să se dărâme şi de sub ruine se mai văd doar pereţii, care din zi în zi stau să cadă. „Nu pot să vă spun ce greu am trecut prin iarna aceasta. Când a nins am stat cu oale în casă, că avem copilul acesta mic aici şi ne era teamă să nu se îmbolnăvească”. În familia Latu se aşterne liniştea atunci când îşi amintesc de sora lor, care a murit, în Serbia, acolo unde era căsătorită. Nu se ştie prin ce împrejurări, într-o zi s-au trezit cu un telefon, care anunţa moartea femeii. În urma acesteia au rămas doi copii, unul în clasa întâia şi unul în clasa a doua, amândoi rămânând acum în grija bunicului, pentru că şi bunica s-a stins, în urmă cu aproximativ 10 ani. „Am rămas să-mi cresc nepoţii. Au venit cei de la Protecţia Copilului să îi ia, dar nu îi dau. Îi cresc cum pot. Am ajutor social de 125 de lei. Acesta este singurul venit. Nu am pensie, mă descurc doar cu banii aceştia. Am datorii peste datorii la magazinul din sat, nu ne mai dă nici patroana. Nu avem apă, decât curent. Adunăm lemne din pădure ca să facem focul”, a pus Victor Burtea, în vârstă de 54 de ani, bunicul micuţilor. Impresionant este faptul că în această familie se simte o legătură strânsă, care cu greu ar putea fi dezbinată. Se ajută între ei, mănâncă la aceeaşi masă atunci când au şi nu uită niciodată că sunt oameni. Te ajută atunci când ai nevoie pentru că ştiu că într-o zi Dumnezeu le va întinde mâna şi va aduce şi în sufletul lor bucurie.
Copiii, victimele nevăzute ale sărăciei
Trăiesc doar din ajutorul social şi uneori, atunci când vremea le permite merg pe la oameni să muncească cu ziua. Nu se gândesc la ei ci se gândesc la micuţii, care de mult au uitat gustul unei portocale. Cei mici merg la şcoală deşi nu au nici caiete şi nici ghiozdane viu colorate „aşa cu au toţi copii”, a spus mama unuia dintre ei. Lecţiile şi le fac pe o masă îngustă pentru că spaţiul nu le permite. La fel de neobservate trec şi sărbătorile care pentru membrii familie Latu, reprezintă doar motiv de tristeţe pentru că ştiu că nici de data aceasta Moş Crăciun nu va trece să le lase cadouri. Numărul familiilor care solicită ajutor financiar a crescut alarmant de la un an la altul. Cei mai afectaţi de sărăcie însă, sunt copiii, care fără voia lor, devin victimele nevăzute ale acestei crize economice. Privind această situaţie, autorităţile locale, promit că vor da o mână de ajutor „Ne implicăm în a căuta soluţii pentru această familie. Ei au dosar la noi, pentru ajutorul social dar cred că nu este suficient. Vom face tot posibilul ca micuţii să crească într-un mediu adecvat şi sunt sigur că vom reuşi” a spus, primarul comunei Bâlteni, Vasile Vlăduleanu.
