Tudor Arghezi, poet, prozator și gazetar, s-a născut la București, la 21 mai 1880. Tatăl său, Nicolae Theodorescu, originar din Cărbunești-Gorj, a fost arendaș, apoi funcționar la banca din Pitești, conform ‘„Dicționarului general al literaturii române’”, editat sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, București, 2004).
Identitatea mamei scriitorului este până azi controversată. Tatăl poetului, Nae Theodorescu, născut în Craiova (dar originar din Gorj), se ocupa cu munca câmpului, iar bunicul dinspre tată al poetului, Tudor Cojocaru, care a trăit 113 ani, s-a născut la Cărbuneşti, Gorj, localitate pe care a părăsit-o de tânăr şi a trăit în Craiova. Tudor Cojocaru, inspirat de locul natal, şi-a schimbat numele, devenind Theodor Cărbunescu. A urmat cursurile școlii primare la ”Petrache Poenaru” (1887-1891), apoi gimnaziul clasic, la ”Cantemir Vodă” (1891-1896), după care va pregăti liceul în particular, trecând ultimele examene, pentru clasele a șasea și a șaptea, în 1905, în cadrul Institutului ”Clinciu și Popa” din București. Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu) a debutat în 1896 în revista lui Al. Macedonski ”Liga ortodoxă” cu poezia ”Tatălui meu”, semnând Ion Theo. Este perioada în care îl cunoaște și se împrietenește cu Grigore Pișculescu (Gala Galaction), iar prietenia cu acesta va dura toată viața. A colaborat în anii 1897-1899 la ”Revista modernă” și la ”Viața nouă”, cu poezii și proză scurtă, începând să folosească pseudonimul Tudor Arghezi. În 1904 scoate, împreună cu V. Demetrius, revista ”Linia dreaptă”, unde publică o parte din ciclul ”Agate negre”, nuvela ”Lotar”, precum și manifestul poetic ”Vers și poezie”. (…) În 1916, s-a căsătorit cu Paraschiva Burda, originară din Bucovina, cu care a avut doi copii: Domnica (Mitzura) și Iosif (Baruțu). La vârsta de 47 de ani, în 1927, Tudor Arghezi își publică primul volum de versuri, ”Cuvinte potrivite” (Premiul Societății Scriitorilor din România, 1927). Apariția acestuia, primit cu elogii de criticii din acea perioadă, a marcat consacrarea poetului, până atunci cunoscut mai mult în medii literare restrânse.
„Bilete de papagal” și lagărul de la Târgu-Jiu
Un an mai târziu începe să editeze, într-o concepție grafică originală, ”Bilete de papagal” (1928-1929; 1930; 1937-1938; 1945), unde a lansat câțiva poeți tineri de valoare. Debutul în proză are loc în 1929, când apare volumul ”Icoane de lemn”. În 1931, apare volumul ”Flori de mucigai” (1931). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a deținut rubrica ”Bilete de papagal” din ziarul ”Informația zilei”, unde a publicat, în septembrie 1943, celebrul pamflet ”Baroane!”, ”care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler la București” (”Dicționarul general al literaturii române”). Pentru publicarea acestui pamflet a fost arestat și apoi internat în lagărul de la Târgu Jiu (1943-1944). Lumea copilăriei și deopotrivă lumea animalelor au ocupat un loc distinct în opera lui Arghezi (”Cartea cu jucării”, ”Cântec de adormit Mitzura”, ”Mărțișoare”, ”Prisaca”, ”Zdreanță”, etc). Tudor Arghezi s-a stins din viață la 14 iulie 1967, la puțin timp după moartea soției sale Paraschiva (1966), fiind înmormântat, alături de aceasta, în grădina casei din ”Mărțișor”.
