Interviu cu ÎPS DR.IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
Tuturor gorjenilor, le doresc „La mulţi ani”!
Rep: ÎPS Voastră, ştiu că la 16 noiembrie, aţi sărbătorit ziua de naştere, iar împlinirea celor 54 de ani de viaţă, îmi oferă fericitul prilej de a vă dori mulţi ani cu împliniri şi în deplină sănătate, întru slujirea ca părinte şi arhipăstor al Bisericii noastre dreptămăduitoare!
ÎPS Irineu: Vă mulţumesc, domnule profesor, şi vă apreciez pentru modul cum simţiţi şi gândiţi ceea ce scrieţi!
„Dacă nu simţi că eşti om, e greu să simţi că eşti copilul Lui Dumnezeu”!
Rep: Acum, în preajma Sărbătorii Naşterii Domnului, ce trebuie să simtă omul, mai presus de toate?
ÎPS Irineu: Eeee, trebuie să simtă că e om! Dacă nu simţi că eşti om, e foarte greu să simţi că eşti copilul Lui Dumnezeu! Cei mai mulţi oameni sunt preocupaţi de lucruri lumeşti şi aproape ai impresia că în loc să se gândească la dimensiunea lor spirituală, se gândesc mai mult la dimensiunea lor materială.
Rep: Da, dar tocmai puţinătatea şi indigenţa lucrurilor materiale îl siderează pe om!
ÎPS Irineu: Şi, din păcate, lucrurile materiale nu fac decât să-l lăţească pe om! Cele spirituale îl ridică, îl subţiază, ca să poată intra în Împărăţia Lui Dumnezeu! Aceasta este marea noastră chemare, de a fi, într-adevăr, oameni după chipul Lui Dumnezeu! Iar chipul Lui Dumnezeu creşte în înălţime, nu în lăţime!
Rep: Nu ştiu cum să vă spun, dar, uneori, am senzaţia că sunt oameni la care a dispărut însăşi frica de Dumnezeu!
ÎPS Irineu: Aceasta este slăbiciunea noastră, nu avem puterea de concentrare, nu avem nici frica de Dumnezeu, că dacă am fi pătrunşi de gravitatea lucrurilor rele, de bună seamă, am fi mai cu luare aminte. Ştim foarte bine, că dacă nu suntem cu luare aminte, atunci când trebuie să învăţăm ceva, nu vom fi în stare să judecăm ce trebuie să învăţăm!
Rep: În schimb, parcă s-a amplificat şi se accentuează de la o zi la alta, frica de cele lumeşti, o teamă maladivă de cel de lângă noi, o permanentă suspiciune şi o învrăjbire în vreme de criză, o veritabilă debusolare a omului!
ÎPS Irineu: Mai mult, dacă te duci la cineva să-i ceri un lucru de care ai nevoie, dacă nu eşti cu luare aminte la ceea ce îi ceri, nu îl vei îndupleca să-ţi satisfacă cererea ta. Acest lucru ne arată cât de mult suntem noi concentraţi şi pătrunşi de frica Lui Dumnezeu! Ni se spune în Sfânta Scriptură, că frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, adică, cel care are respect, am zice noi, faţă de Dumnezeu, va înţelege pe Cel care are în mâinile Sale viaţa noastră! Dumnezeu nu ne pedepseşte întotdeauna pentru faptele noastre! Dimpotrivă, El este răbdător cu noi, pentru că El ne lasă ca să ajungem la convingerea că orice păcat înseamnă o decădere a noastră!
„Căci, greu te vei reface, dacă nu te rogi la Dumnezeu”!
Rep: Ce semnifică această dimensiune spirituală a omului?
ÎPS Irineu: Vedeţi, cred că nu poţi să spui despre un om că este în putere, dacă el nu are mintea întreagă! De multe ori, nu din cauza oboselii nu mai avem putere, ci, din cauză că am pierdut acea putere sufletească de a lupta cu noi înşine, pentru că în noi este puterea lui Dumnezeu! Vrăjmaşul intră în om prin gândurile rele! Aţi văzut că, uneori, intră în sufletul omului lucrurile rele care se înrădăcinează, şi greu să le mai scoţi de acolo! Aşa se face că sunt oameni care au ajuns bătrâni, dar tot la lucruri rele se gândesc! Căci, greu te vei reface, dacă nu te rogi la Dumnezeu să-ţi vindece “gaura cuiului” pe care a făcut-o patima cea rea!
Rep: Vorbiţi ca un înţelept, ale cărui cuvinte se dovedesc pilduitoare pentru viaţa omului, dar fiecare dintre noi trece prin situaţii dintre acestea, în care trebuie să suporţi invidia şi chiar ura unor persoane împătimite, aversiunea din partea unor persoane care ţi-au fost o vreme apropiate!
ÎPS Irineu: Iar, alteori, ţinem mânie pe cineva şi îl urâm pe om, fără să ne dăm seama că unele lucruri s-au îndreptat! Aceasta se întâmplă, pentru că diavolul a aşezat în mintea noastră otrava, ca să nu ne mai putem debarasa de păcatul duşmăniei! Omul păcătos este un om neputincios, pentru că nu mai are puterea Lui Dumnezeu! Cum am putea noi să răzbim, să luptăm împotriva diavolului, dacă n-am avea puterea Lui Dumnezeu? Când suntem robiţi de gânduri, când suntem robiţi de patimi şi de plăceri, nu îl putem vedea pe Dumnezeu ca să ne arate puterea Lui!
Rep: Cu toate limitele şi cu toate păcatele acestea, cu voie sau fără voie, noi trebuie să venim înaintea Lui Dumnezeu?
ÎPS Irineu: Vedeţi, în faţa Lui Dumnezeu, judecata noastră, raţiunea noastră se smereşte, adică, recunoaşte că e mică! În acel moment, omul se leapădă de mândrie şi de orgoliu! Aşa cum spune şi psalmistul: “Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi”! De multe ori, spunem că suntem păcătoşi, dar numai cu raţiunea, fără să simţim cu sufletul că suntem păcătoşi! În momentul în care ceea ce spui se conjugă cu ceea ce simţi, atunci Dumnezeu te ajută!
Rep: Raţiunea şi credinţa sunt consideraţi cei doi vectori ai înălţării spirituale a omului?
ÎPS Irineu: Dacă inima şi creierul nu lucrează împreună, nu vom putea vorbi de mântuirea omului! Puterea de a trece mai uşor peste greutăţile vieţii, noi o avem numai de la Dumnezeu! Dacă nu mai avem uneori puterea de a lupta împotriva ispitelor, trebuie să ne gândim imediat la cel care ne-a furat puterea aceasta, pentru că dacă nu suntem atenţi, vrăjmaşul ne fură cu viclenie puterea noastră de a lupta! Vrăjmaşul acesta ne aduce slăbiciune, teamă şi moarte. Dacă n-a crescut în sufletul meu râvna după Dumnezeu, cum aş putea să-L primesc pe Dumnezeu, când casa mea e murdară? Cum să-L primim pe Dumnezeu, dacă noi nu ne facem curăţenie în sufletul nostru prin pocăinţă şi spovedanie? Să mergem să ne spovedim, aşa cum mergem la doctor! Elementul esenţial este acela de a-L iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul nostru!
Când creşti duhovniceşte, ajungi, într-adevăr, să faci numai voia Lui Dumnezeu”!
Rep: Cum poate realiza omul obişnuit, că are o chemare pentru credinţa în Dumnezeu?
ÎPS Irineu: Un om se simte sărac, fără credinţa în Dumnezeu! Chemarea Lui Dumnezeu este dată fiecăruia dintre noi, domnule profesor, şi oameni buni! Fără Dumnezeu, omul îşi pierde identitatea sa, ca în lumea romană, devine un om fără nume! Speranţa noastră, şi sufletească şi trupească, este Biserica! Nu neapărat instituţia, ci, aceea care ne întăreşte şi ne oferă „tonicul” cel bun, care lucrează la consolidarea sufletului nostru! Când eşti într-o fază determinantă a vieţii, dacă ai tărie de caracter, atunci poţi să treci peste obstacole, peste primejdii, dar dacă te apucă intimidarea, teama şi frica, pe care eu le consider consecinţele omului neputincios, ele nu sunt fireşti, pentru că atunci ar trebui să fie ceva negativ în sufletul nostru!
Rep: Să nu uităm că trăim nişte vremuri în care teama şi frica sunt inoculate în sufletul omului, teama de a pierde locul de muncă, teama de sărăcie, teama de taxe şi impozite, teama că vine sfârşitul lumii, teama de ziua de mâine, cum spune omul! Nu sunt prea multe asemenea temeri, pentru un suflet cernit de atâtea îngrijorări?
ÎPS Irineu: Teama şi frica sunt consecinţele omului care nu este stăpân pe sine şi care nu este împăcat cu Dumnezeu! Atâta vreme cât eşti împăcat cu Dumnezeu, teama şi frica nu există, pentru că îl iei pe Dumnezeu protectorul tău! Iar Dumnezeu, întotdeauna te apără şi te protejează, chiar de cei mai mari vrăjmaşi ai tăi! Sfinţii sunt apărătorii noştri la tot pasul! Ei sunt ochii noştri! Prin ochii aceştia, noi Îl vedem pe Dumnezeu! Cu credinţa în Dumnezeu, să mergem pe calea aceasta a mântuirii, care este atât de apropiată, fără ca să o poată ocoli cineva!
Rep: Consideraţi că putem vorbi despre credinţă, ca însemnând cea mai mare înălţare spirituală a omului?
ÎPS Irineu: Credinţa este o…cum să spun eu, o participare a întregii fiinţe umane. A intelectului, a voinţei şi a sentimentului, la darurile Lui Dumnezeu. E o deschidere! Îndată ce omul a primit credinţa, el creşte! Şi creşterea aceasta se realizează cu puterea Duhului Sfânt! Şi când creşti, te şi înalţi, când creşti, într-adevăr, ajungi un om sensibil, raţional, inteligent, când creşti duhovniceşte, ajungi, într-adevăr, să faci numai voia Lui Dumnezeu! Să petrecem Sărbătorile Crăciunului şi ale Anului Nou, cu sufletul curat, cu mintea trează şi cu credinţa în Dumnezeu! Tuturor gorjenilor, le doresc numai bine şi le adresez tradiţionala urare „La Mulţi ani”!
