O lansare de carte specială a avut loc vineri, 19 octombrie, la Muzeul Județean de Istorie. Georgiana Andrițoiu, o tânără, poetă în vârstă de 26 de ani, și-a lansat primul volum de poezii. Georgiana se află în scaunul cu rotile. Ea nu mai poate merge de la vârsta de nouă ani din cauză că suferă de amiotrofie musculară spinală finală, o boală rară care-i afectează muşchii. Alături de Georgiana, la fericitul eveniment, a fost mama sa, prietenii și persoane care o apreciază.
Viceprimarul municipiului Târgu Jiu, Adrian Tudor, a fost prezent la lansarea de carte și a vorbit despre tânăra poetă: „Georgiana este un tânăr frumos al Târgu Jiului, care trebuie să meargă mai departe cu pasiunile în care crede. Povestea acestei cărți a început în urmă cu un an și ceva. Eram invitat la Centrul Christian, unde am fost invitat la un eveniment, în cadrul căruia Georgiana a recitat câteva poezii scrise de ea. M-au încântat și am încurajat-o atunci să publice un volum. Mi-a vorbit de acest proiect și i-am promis că o s-o susținem financiar. Mi-am asumat că voi fi alături de ea în acest proiect“.
„Este o kalokagathie“
Criticul literar Ion Popescu Brădiceni a spus că poezia Georgianei este specială: „Poezia este în primul rând comunicare și trăim în această eră. Dacă acum aș descrie cartea aș face o altă prefață și aș spune că este o kalokagathie, o triadă: adevărul, binele și frumosul. Am cunoscut-o pe Georgiana pe scările teatru, pentru că mă rugase George Drăghescu să mă uit pe cartea ei. (…) Mă bucur că a ieșit o carte apreciată, care, așa cum mi-a spus mama Georgianei se bucură de succes la București, care a aflat că la Târgu Jiu se scrie poezie frumoasă, poezie trăită și de sentiment. Este o poezie care sub vers clasic sau liber sună foarte convingător“ׅ.
„M-a ajutat să-mi vindec inima de rănile din trecut“
Georgiana a vorbit despre cum a ajutat-o poezia să depășească anumite momente dificile din viața sa: „Vorbesc în această carte despre suflet, sentimente contradictorii, începând de la solitudine, durere și ajungând până la bucurie, speranță, credință și cel mai pur sentiment, iubirea. Volumul „Zborul cuvintelor“ conține 77 de poezii și câteva imagini sugestive. În paginile cărții veți întâlni oglindirea sufletului meu și apropierea de Dumnezeu. M-am lăsat pe aripile cuvintelor care m-au ridicat deasupra limitărilor și m-au apropiat de îndeplinirea visurilor. Această carte a început să ia naștere de pe vremea când eram la facultate, când iarna din cauză că nu am voie la frig, și cum sunt o persoană foarte sociabilă, simțeam nevoia să vorbesc cu ceilalți, să-mi exprim unele gânduri, sentimente, durerea, dorințele care parcă dădeau să explodeze în mine și, atunci, am început să scriu. Scriam despre ce simțeam, despre ce îmi doream, despre visurile și speranțele mele, lucru care mi-a dat putere și bucurie încercând să le transmit emoție în rândul cititorilor. Scrisul pentru mine a fost și ca o terapie care m-a ajutat să-mi vindec inima de rănile din trecut. Pe măsură ce scriam vers cu vers simțeam că mă eliberez“.
Nu mai poată să meargă de la vârsta de nouă ani
Georgiana nu mai poate să meargă de la vârsta de nouă ani. Atunci, boala a început să se agraveze dintr-o dată. „Boala este din naştere, dar a început să se manifeste mai târziu, după ce am plecat în picioare. La un an şi jumătate am mers în picioare şi atunci mergeam ce mergeam şi picam. În plus. Nu piteam să aleg. Atunci a văzut mama că aveam probleme de sănătate şi a început să meargă cu mine în spitalele de recuperare. Diagnosticul mi-a fost pus pe la vârsta de doi ani şi ceva. Am putut să merg până la opt ani, după care boala a avansat foarte rapid. Am mers cu cadru, în genunchi şi apoi nu am mai mers. De la vârsta de nouă ani nu am mai putut să merg. Tot sistemul muscular este slăbit de la un nerv din măduva coloanei. Este o problemă de lipsă a unei gene. Este o boală rară. În România, din câte cunosc, sunt peste 80 de cazuri de acest fel care fac parte dintr-un pe Facebook. Sunt trei tipuri: tipul I este foarte grav, iar speranţa de viaţa este de până la 12 ani, tipul II la care speranţa de viaţă este de 33-35 de ani, la care mă încadrez şi eu, iar la tipul la III bolnavii se pot deplasa, cu un ajutor“, ne povestește Georgiana.
