Sfântul Spiridon a păstorit cu vrednicie poporul drept credincios din Trinitunda, localitate importantă din insula Cipru, unde Evanghelia Mântuitorului a fost predicate de marele Pavel, în prima călătorie misionară, pe la anul 45 d. Hs, în tovărăşie şi prietenie cu Varnava, originar din această insulă. Sfântul Spiridon născut în insula Cipru, pe la anul 270, din părinţi săraci, trăind din lucrarea pământului şi din creşterea oilor.
Sfântul Spiridon era un om modest și smerit cu inima, credincios lui Dumnezeu şi iubitor de aproapele, pe care înţelegea să îl ajute în lipsuri şi necazuri. Rămânând văduv, el nu se mai recăsătorește și se dedică cu totul grijilor casei şi facerii de bine. Era blând cu firea, smerit cu inima şi mult milostiv cu sufletul şi tocmai de aceea părintele ceresc îl răsplăteşte chemându-l de la păstorirea oilor la scaunul de Episcop al Trinitundei. În scaunul Episcopal a împletit lucrarea duhovnicească cu ostenelile gospodăreşti. Era de trebuință să facă aşa pentru că eparhia să era una săracă. Dumnezeu l-a răsplătit pentru viaţa sa curată şi pentru ostenelile sale cu darul facerii de minuni de unde şi numele de „Făcător de Minuni”. Între tămăduirile minunate de bolnavi amintim: tămăduirea împăratului Constantin, a fiului lui Constantin cel Mare. Prigoana împăraţilor păgâni ai vremii, Diocleţian şi Vallerie, s-a abătut şi asupra credincioşilor creştini din Cipru, aducându-le multă suferinţă. Pastorul sufletesc al Trinitundei rămâne tare în credinţă, îndură cu bărbăţie suferinţele şi schingiurile. I s-a scos un ochi şi i s-a tăiat pulpa piciorului, e pus în lanţuri şi dus într-o ocnă, că să taie sare. (…) În anul 325 s-a adunat la Niceea întâiul sobor ecumenic. Trebuia să se decidă asupra ereziei lui Arie, care tăgăduia dumnezeirea Mântuitorului Hristos, nerecunoscând deci învăţătura despre Sfânta Treime.
Între episcopii participanţi aci este şi Sfântul Spiridon, împreună cu Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, amândoi asemănându-se în multe privinţe, în ceea ce priveşte viaţa şi lucrarea arhierească, având de la Domnul şi darul de a face minuni, Biserica amintindu-I pe amândoi în rugăciunile sale, zicându-se despre ei: „pentru rugăciunile…lui Nicolaie de la Miră Lichiei şi ale lui Spiridon al Trimitundei, făcători de minuni”. La acest sobor a luat cuvântul şi sărbătoritul de azi, lămurind, în mod practic, adevărul despre SfântaTreime. Iată cum s-a făcut această lămurire. Sfântul Spiridon a adus o cărămidă înaintea ascultătorilor săi şi le-a arătat-o spunând: „un singur lucru este această cărămidă şitotuşi este alcătuită din trei lucruri, adică pământ, apă şi foc”.
Şi rugându-se sfântul şi întărit cu puterea Duhului Sfânt fiind, a ridicat cărămidă în mâini şi s-a văzut lămuritde către toţi cei de faţă, cum focul din cărămidă se urcă în sus (era focul cu care ea era arsă), apă curgea în jos (era apă cu care fusese frământat pământul iar pământul (elementul de baza din care se face o cărămidă), a rămas în mâna vorbitorului. Cărămida era una, dar compusă din trei elemente: pământ, apă şi foc. Sfânta Treime este una, compusădin trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ascultătorii vorbirii Sfântului Spiridon s-au lămurit asupra adevărului creştin despre Sfânta Treime şi că Domnul Hristos este de aceiaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, adică Dumnezeu el însuşi. În felul acesta susţinerea lui Aria s-a dovedit a fi o erezie, condamnându-se de către Sfântul Sinod susţinătorul ei Arie. La acest Sinod s-a întocmit şi Simbolul Credinţei (Crezul) în primele sale şapte articole.
În cântările de azi se face amintire despre această vorbire a Sfântului Spiridon, spunându-se: „credinţă ai desluşit în mijlocul a multor părinţi, dovedind puterea lui Dumnezeuu, apărător fiind în Soborul de la Niceea şi lămurind a cinsti pe Dumnezeu în trei ipostasuri, mustrând împotrivitoarele cugete ale eriticilor şi surpând despărţirea Dumnezeiri a lui Arie”. Iar în legătură cu minunea săvârşită la arătarea cărămizii, e de amintit că icoană sfântului pomenit azi îl înfăţişează pe acesta ţinând o cărămidă în mâna dreapta, din carefocul se înalta în sus, apă curge în vale, iar pământul rămâne în mâna sfântului. Iată, pe scurtistorisite, viaţă întru totul sfânta a Sfântului Spiridon şi activitatea să pastorală, cu adevărat apostolică. Biserica noastră apreciind toate acestea l-a aşezat cu cinste în rîndul sfinţilor. După cum totdeauna spunem sfinţii bisericii sunt modele de imitate de către noi, ei sunt şi mijlocitori ai împlinirii rugăciunilor nostre de către Dumnezeu.
Preot Porei Adrian
