În cea de-a doua duminică premergătoare Postului Mare, a 34-a de după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Crasna din judeţul Gorj. La evenimentul religios au participat numeroşi credincioşi, iar din soborul de preoţi a făcut parte şi părintele Iulian Mărgineanu, protopop al Protoieriei Târgu-Cărbuneşti. „Conştiinţa este glasul nemuritor şi ceresc al lui Dumnezeu, care se află în noi de la naşterea noastră, şi nu poate niciodată să fie înşelată. Ne mustră când facem fapte rele, ne dojeneşte, ne judecă. Şi apoi, când sub ameninţările ei ne întoarcem, atunci ne dă idei, soluţii şi pocăinţă ca să venim la Tatăl cel Ceresc. Dacă nu ascultăm glasul conştiinţei, ea ne va mustra aici cât va putea şi va răsuna glasul ei în inima şi mintea noastră, iar dacă nu vom asculta acest glas, când vom trece din lumea aceasta în cea veşnică tocmai conştiinţa noastră ne va munci groaznic”, a subliniat IPS Părinte Mitropolit.
Mănăstirea Crasna, repere istorice
Aşezată la poalele munţilor Parâng, Mănăstirea Crasna s-a arătat de-a lungul vremii ca o vistierie de istorie şi spiritualitate, îmbrăcând frumos tradiţia monahală a sfintelor aşezăminte statornicite pe pământ gorjenesc. Despre istoricul ei a vorbit ieromonahul Nectarie, stareţul mănăstirii. „Mănăstirea noastră se regăseşte în documentele timpului de pe la anul 1486, din timpul voievodului Vlad Călugărul. El a împroprietărit mai multe localităţi din această zonă, printre care şi Crasna. A trecut prin multe în decursul timpului. De numele mănăstirii noastre sunt legate multe tradiţii şi legende, pline de învăţături duhovniceşti. Între ele se numără şi cea relatată de părintele Ioanichie Bălan, de la Sihăstria, care vorbeşte despre un pustnic venit din părţile Kievului, este vorba de episcopul Ioan, vicar al cetăţii ruseşte prin anul 1915. Acesta, pe la anul 1920, a călcat acest pământ, dorind să se nevoiască aici, la Crasna. A fost mai întâi la Mănăstirea Frăsinei. A vieţuit la Crasna trei ani, de aici retrăgându-se ca sihastru în Munţii Sihlei. Viaţa lui este una de Pateric, fiind pilduitoare şi astăzi pentru vieţuitorii noştri”, a conchis stareţul Nectarie.
