Timpul parcă a stat în loc. Durerea despărţirii de profesorul Vasile Antonie, condus pe ultimul drum, a îngheţat sub lacrimi, dar s-a şi topit puţin în dragostea şi amintirile evocate de toţi cei care au venit la Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu“, să-i aducă un ultim omagiu.
Familia, colegii de catedră, dar şi elevii au venit să-şi ia rămas bun de la “cel mai iubit profesor de la Colegiul Tudor“, aşa cum, cu lacrimi în ochi, ne-a mărturisit unul dintre adolescenţii care i-au cunoscut candoarea şi înţelepciunea de dascăl. “Vasile Antonie era un pedagog înnăscut şi mai ales un călăuzitor pentru generaţiile tinere. Nu va putea fi înlocuit vreodată, ne doare mult pierdrea lui, era un mare om, un mare profesor…” , a mărturisit şi una dintre eleve. Mai încolo, alţi elevi aşteptau împietriţi să pornească, spre locul de veci, convoiul funerar. Prietenii şi familia l-au jelit şi cu sufletele măcinate de suferinţa pierderii pe veci a omului care a fost Vasile “Bebe“ Antonie, s-au rugat pentru odihna şi iertarea sufletului său. “Îngerii vor putea primi acum din lumina sufletului său“, a rostit de pe scările colegiului, bunul său prieten care i-a stat alături până în ultimele momente, profesorul Gheorghe Nichifor. ”Îl plâng acum şi-l voi plânge mereu, cum aş putea să nu o fac?! Nu mă gândesc decât că lacrimile şi regretele noastre poate îi dau măsura valorii sale ca om, iar de acum, de acolo sus, dintre îngeri, Vasile Antonie va deveni el însuşi lumina pe care atâta a iubit-o şi studiat-o… Dumnezeu să te odihnească în pace!” Sicriul cu corpul neînsufleţit a fost condus la Biserica ”Sfântul Nicolae”, unde a fost ţinută o slujbă religioasă, iar de acolo, la cimitir. O ultimă plimbare făcută de profesor cu elevii săi iubiţi, cu familia şi prietenii care nu îl vor uita niciodată.
